1 Decembrie. E ziua ţării mele, România!
Nu vreau să pozez într-o persoană… „patrioată”, înveninată pe cei care nu sunt de acord cu mine, sau chiar aduc argumente care să descurajeze sentimentul… Vreau să exprim doar aşa, ceea ce simt:
* Am un confort emoţional pozitiv, atunci când o persoană din România depăşeşte graniţele ţării în vreun domeniu, cu o oarecare realizare pe plan internaţional;
* Ascult, încă, până la capăt, Imnul ţării mele;
* Lăcrimez, când ştirea despre unii care au furat/cerşit/omorât, se dovedeşte a fi despre români;
* Mă revolt când aflu că, în ciuda tuturor protestelor populaţiei, exploatarea gazelor de şist se va produce;
* Şi mai am multe…
Cine mă condamnă pentru că sărbătoresc Ziua ţării mele?
Dorina Florea, profesor pentru învăţământul primar, Mangalia, România.,
29 noiembrie 2013.
