La un pahar de vorbă cu un amic grec, m-a luat gura pe dinainte și, fără să nuanțez, am scăpat „porumbelul“ din gură:
– Suntem o țară săracă.
Omul m-a privit ironic și m-a taxat:
– România, țară săracă?
Am dres-o rapid.
– Mă refeream la populație. Potrivit statisticilor oficiale, 30% dintre cetățenii țării trăiesc sub pragul de sărăcie. Probabil că nivelul real este mai mare. Cât despre resurse naturale, România poate fi considerată bogată, dacă o comparăm cu țara ta.
De data asta, grecul nu a mai cârtit.
– Cu asta sunt de acord. Eu cred, că sărăcia voastră, a românilor, este o problemă de management. Vă irosiți resursele fără rost. Spune-mi, ce rezolvați dacă tot dați ajutoare pentru hrană și căldură? Nimic! Banii se duc rapid, în vreme ce nevoile rămân. După ce i-ai dat o farfurie de mâncare de pomană, săracului i se face foame peste câteva ore. Cu ce l-ai ajutat dacă el rămâne tot sărac și flămând? Trebuie schimbată strategia. Faceți școli pentru săraci, învățați-i meserie, învățați-i cum să își câștige pâinea prin muncă, dați-le mijloacele cu care să lupte pe piața muncii! Încurajați investitorii să vină și să înființeze cât mai multe locuri de muncă; încurajați-i să contribuie la înființarea școlilor de meserii pentru tinerii defavorizați!
Gândindu-mă la mulțimea tinerilor din România care ies de pe băncile școlilor fără să cunoască o meserie, sau care se pregătesc în domenii fără nici o legătură cu piața muncii, a trebuit să-i dau grecului dreptate. Într-adevăr, noi, românii, irosim avuția națională organizând un învățământ lipsit de pragmatism. Nu ne batem joc doar de banii puțini pe care îi avem, ci și de anii de viață ai tineretului, scoțând pe bandă rulantă absolvenți fără nici o calificare sau meseriași în domenii de care nimeni nu mai are nevoie. Nu trebuie să ne mai mirăm că numărul șomerilor este ridicat, că, deși pe piața muncii există o cerere tot mai mare de lucrători calificați, tinerii nu au acces la slujbe.
În urmă cu două zile, șefa serviciului de resurse umane din cadrul unei companii de operare portuară mi se plângea că are posturi libere pe macarale și nu găsește personal calificat.
– Mulți macaragii cu experiență au plecat din țară, în vreme ce pregătirea altora, pe banii companiilor, este blocată de problemele birocratice privind autorizarea unităților școlare. Toate unitățile portuare se confruntă cu situații asemănătoare.
Nu i-am mai povestit grecului despre toate acestea. Mi-a fost teamă să nu-mi închidă gura, zicându-mi:
– Ți-am spus eu că sărăcia voastră, a românilor, e doar o problemă de management?
(Articol publicat în ediția din 11 iunie 2004 a cotidianului „Cuget Liber”).
Mangalia News, 30.04.2023.
