Victor Ravini – Adevăruri parţiale.
Adevărurile parţiale sunt cea mai credibilă dezinformare. Herodot (480‑425 î.Hr.) spune despre traci adevărul şi numai adevărul, însă nu întreg adevărul. Informaţiile lui sunt fragmentare, frânte din contextul social şi uneori inexacte. El prezintă strămoşii noştri într‑o lumină falsă.
Înainte de a supune acest eseu atenţiei dumneavoastră, am cerut părerea unui fost coleg de facultate. Nu părerea oricui, ci a lui Simion Dănilă, cel care a tradus operele complete ale lui Nietzsche în 15 volume (ediţie critică), plus că a scris cărţi de cercetare lingvistică, istorie literară sau câte a mai scris şi care a fost omagiat în Contemporanul din mai 2018. Redau un fragment din e‑mailul primit de la el: „Profesorului nostru Ştefan Munteanu, dacă mai trăia (…), i‑ar fi plăcut investigaţia ta, fiindcă îl preocupa din Herodot exact ceea nouă nu ne convenea din istoriile sale despre traco‑daco‑geţi”.
Să începem cu ce a spus regretatul George Pruteanu în eseul Jumătăţi (Herodot şi Guizot): „Iată ce spune Herodot în Cartea a IV‑a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez [zice George Pruteanu] după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef): «Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci». Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V‑a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3: «După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt». Aici, însă, se termină jumătăţile care se citează de regulă spre a ne autoflata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos: «Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu‑i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi». Simţiţi cum bate pârdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., până în ziua de azi? Şi staţi, că n‑aţi auzit încă toată cealaltă «jumătate». În paragraful 6 al Cărţii a V‑a, zice aşa, pardon: «La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă». Nu prea ne mai place, aşa e? Şi dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V‑a, că «la traci există următoarea rânduială: îşi vând copiii pentru a fi duşi peste hotare», chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul «denigrator» (în slujba cine‑ştie‑căror agenturi) al neamului nostru şi al tranziţiei noastre dinspre of spre aoleu. Eu [George Pruteanu] n‑am timp să comentez, ci doar v‑am supus judecăţii ambele jumătăţi ale observaţiilor sale nepărtinitoare”. Închei citatul din eseul lui George Pruteanu.
Dânsul, Adrian Marino, profesorul meu Ştefan Munteanu şi noi toţi românii suntem intrigaţi de aceste vorbe denigratoare ale lui Herodot. Herodot nu distinge cu claritate categoriile sociale şi face generalizări pripite. În Cartea a V‑a a istoriilor sale (paragr. 5 şi 6) zice că unii traci „au mai multe femei, pe care le cumpără foarte scump de la părinţii lor şi le păzesc cu străşnicie. Ceilalţi traci obişnuiesc să‑şi vândă copiii, cu condiţia să fie duşi în afara ţării. Ei nu veghează asupra fiicelor lor şi le lasă libertatea să se unească cu cine le place”.
Să clarificăm. Tracii din primele două categorii (regii şi războinicii) îşi cumpărau femeile din aceeaşi categorie socială ca şi ei. La tracii din categoria a treia, producătorii, dacă aveau avere, căsătoria era un contract economic aranjat de părinţi. Numai la tinerii săraci putea fi vorba de sentimente şi de o unire liber consimţită. Numai fetele lipsite de orice avere aveau „libertatea să se unească cu cine le place”. […]
Vă invităm să citiți continuarea în Revista ”Contemporanul”, Nr.7, din iulie 2021.
MN: Alte scrieri valoroase ce poartă semnătura scriitorului Victor Ravini și sunt publicate de Mangalia News, puteți viziona AICI.
Mangalia News, 18.09.2021.
