Stau în faţă cu un laptop şi un pahar cu bere rece. Este ultima cutie de bere din frigider, vara a fost lungă şi, pe caniculă, m-am aprovizionat mereu cu apă minerală, sucuri şi bere. Stau acum într-o zonă cu multă verdeaţă, iar sub geamul meu este – incredibil – un brad. Mă trimite cu gândul la brazii copilăriei de la Slănic Moldova, la Munţii Făgăraşului, la anii de stagiatură de la Făgăraş, la excursia din clasa a X-a, organizată de profesorul Traian Nicola, în Munţii Apuseni, când am dormit pentru prima şi ultima dată în podul cabanei pădurarilor, după ce am adunat cetină de brad şi am acoperit-o cu fân. Şi am adormit în fân…
Sorb încet din ultimul pahar cu bere, era ultima cutie de bere din frigider şi aproape îmi vine să scriu un poem. Nu-l voi scrie, fiindcă sunt lucruri trăite vara aceasta ce pot părea prozaice într-un poem, dar trebuie să le amintesc: Micii dintr-un local faimos în Bucureşti (pentru acest preparat a cărui istorie „a început în urmă cu mai bine de un secol, când un bucătar iscusit din Capitală, Iordache Ionescu, pregătea clienţilor săi mai multe preparate la grătar. Într-o zi…, maţele în care învelea carnea tocată s-au terminat… Iordache a luat o bucată din „aluatul cârnatului“ şi a pus-o pe grătar, fără niciun fel de maţ. Cel ce a gustat primul invenţia cârciumarului a rămas impresionat de gustul „mititelului“, iar noul produs s-a transformat în vedeta localului din centrul oraşului”), unde mi-am sărbătorit cei 70 de ani, împreună cu tine şi cu câţiva prieteni; lava vulcanului Teide (or Mount Teide, (Spanish: El Teide, Pico del Teide, pronounced [ˈpiko ðel ˈtejðe], “Teide Peak”) is a volcano on Tenerife in the Canary Islands, Spain. Its summit (at 3,715 m (12,188 ft)) is the highest point in Spain and the highest point above sea level in the islands of the Atlantic), unde am călătorit într-o excursie de vară şi am făcut fotografii; sărbătorirea Zilei de 4 Iulie, în balconul hotelului nostru din Tenerife, cu piscina aproape de noi şi cu priveliştea Atlanticului în zare…
Acum voi termina acest pahar de bere, este ora 1:47 a.m, la Bucureşti, aici am trecut deja în prima zi de toamnă, dar eu voi trimite proza peste Atlantic, unde – la o diferenţă de 7 ore – este încă vară. Nu vreau să fiu melancolic după vara care s-a sfârşit, care mi-a adus lucruri extraordinare în suflet, azi am aflat că vei petrece Revelionul fără mine, undeva în străinătate, fiindcă eu nu îmi permit să plătesc preţul unui asemenea Revelion. Îmi vin în minte versurile lui Blaga:
“C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă,
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna”.
Dar nu va fi aşa. Va trebui să înţeleg că orice poveste are un sfârşit. Voi sorbi ultimul strop de bere din pahar. Proza a fost scrisă. Voi bate pe tasta unui laptop un punct. Şi voi adăuga sus, fără resentimente şi fără speranţă că voi mai trăi vreodată o vară ca aceasta cu tine, titlul: “Ultima bere a verii…”.
Ioan Iacob, 7 septembrie 2021, București.
MN: Alte scrieri ce poartă semnătura dragului nostru colaborator, domnul Prof. Dr. Ioan Iacob, puteți citi AICI.
Mangalia News, 08.09.2021.
