Onisîm – “Ioi, mă, Avrig, grele vremuri o ajuns timpu’ ăsta! Ție poci să-ț zîc, că ești prost tătului-tăt, de cînd ai căzut în bilă di pe tîrnaț! La alți proști mai deștepți nu le zîc păsurile, că una-doo face folclor din spusa omului, ș-o dau din gură-n gură.
Azi îi Valentaizdei, nu te rîde, boule, ni ce dantură rară are, că-i vezi bughigăii maro! Ziua îndrăgostiților americani, esportată la noi, că noi suntem ca buretile, ca hîrtiaoa de budă absorbantă îi zice, mă, Avrig!
Și amu-i anu’ m-o luoat la rost că nu i-am făcut nicio cado, că-s porc înapoiat, pagubă la casă, că locul meu îi lîngă Bodri și tătă lista cînd o apucă on tremur al egzistenței, cu finalul nedesmințit acelaș: “Tuloaie, mama ingerilor orfani, Pulherie Zavaidoc, n-am avut noroooc, mi-ai mîncaaat tinerețile, mi-ai întinat valorile, ioi, porculeeee, ioi!”
Io am o armă tare dibace cu care îi stîmpăr colesterolu’ zmucit: îi vorovesc neolojisme. Se sparie de ele, crede că-z blesteme și să face mitutică înt’on colț, mă rog, mitutică cît îi permite gabaritu’! “Taci, fă, alcătuire nonfigurativă a diavolului pă persoană fizică!”
Așe am făcut și amu’, pă bună-dimineață, ‘nainte să mînce colgheit cu papară. Am crezut că o reduc la jumate fizic, în unghi drept, da’ mi-am găsit beleaua. Știi ce mi-o zis rușînea asta a lănțugului trofic cu mînurile-n șoldurile ale de luptător summo ? Nici nu gîndești cu păru’ din nas, că cleiel la tine, cît jingășie și mlădiere de trestie la Arvocata ceia bolîndă !
“Măi, manechin derizoriu din vitrina cu impotenți compulsivi, cînd ț-oi fute un dărab de antebraț păstă fonator, să te bucuri dacă scapi mai frumos ca Mitică Dragomir pe fundal de Victor Ciorbea! Marșsș la boltă, la mol, și pînă nu-mi aduci un prezănt corespunzător, n-ai ce cota nici măcar pă partea opusă a uliței!”
No, amu’ întreb și io, de dragu’ cuibului de rîndunică: Ce Dumnezo de prezănt pot să îi duc, să îi satisfac doru’ de oareșce? Dacă te mai behăi o dată, jur că… da, mă, asta-i ideea! Îți pui o fundă roșșie mare, îți pui ochelar de soare, păr lung și murdar ai, doar ciorapi alb îți mai trăbă la boconcii ceia descleiați! Să nu te speli! Lasă-ți mirosul natural de om prost! Da, bă, ăsta cadou! Și te pui dupe ușă, în dormitoar disară, și cînd o vezi că să împrăștie pă pat, tu ieși de dupe ușă, desfaci mînurile, te înjimbi să ți să vadă fasolele celea puține, da, mă, egzact așa să faci, și strigi, ca cum ț-ar fi trecut vaca păstă zurgălăi: “Surpraiz!” Io am să dorm în astă-noapte la camera de oaspeți de la Primărie…
Cornel Udrea, 14 februarie 2021.
MN: Scrierile spumoase, caricatural-acide ale umoristului clujean Cornel Udrea, publicate de Mangalia News, pot fi re/văzute AICI: https://bit.ly/2Rlmtsu.
Mangalia News, 14.02.2021.
