Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, a explicat, pentru Europa Liberă, că situația cursurilor online, la care nu au acces toți elevii care stau acum acasă din cauza închiderii școlilor pe fondul pandemiei de coronavirus, ar fi fost mai clară, dacă România ar fi pregătit din timp o platformă de e-learning. Mircea Miclea atrage atenția că Legea Educației din 2011 prevedea crearea unei platforme de e-learning, care ar fi putut fi gata în 2014-2015, dacă ar fi existat voință.
Mircea Miclea este de părere că familia trebuie să se implice mai mult în lecțiile copiilor, acolo unde profesorii nu fac cursuri online, iar despre ideea înghețării anului școlar spune că „este o aberație” și că pot fi găsite soluții astfel încât materia să fie recuperată – inclusiv prin prelungirea anului școlar.
Europa Liberă: Câți elevi beneficiază de aceste cursuri online?
Mircea Miclea: „La această întrebare poate răspunde doar Ministerul Educației. Ce vă pot spune eu este că, din păcate, erau două paragrafe în Legea Educației din 2011, articolele 70 și 71 cred, care spuneau încă de atunci că Ministerul Educației trebuie să facă o platformă de e-learning și o bibliotecă școlară virtuală. Din 2011! Am spus, de-a lungul anilor, și cum trebuie să facă lucrul acesta și degeaba. Și acum suntem în situația în care recurgem, ca pe vremea lui Ceaușescu, la teleșcoală. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dacă se luau în seamă toate lucrurile acestea, acum toate conținuturile curriculare din clasa întâi până în clasa a XII-a ar fi fost puse acolo, cu resurse aferente și cu lecțiile celor mai buni profesori. Practic, planul era așa: să faci platforma aceasta – era un paragraf de lege și, pe baza lui, puteai să aloci buget, puteai să dai la cele mai bune firme pe care le socoteai de cuviință să facă această platformă – și după aceea încărcai platforma cu lecțiile celor mai buni profesori.
Uitați cum: Acum, fiecare profesor care vrea să ajungă la gradul didactic I trebuie să prezinte o lucrare de grad didactic în care ei au o lectie sau câteva lecții deschise și, în plus, să scrie niște texte didactice despre lecțiile respective. Dacă în loc să îi pui să scrie aceste texte inutile, i-ai fi pus pe fiecare dintre cei care obțineau gradul I ca lecția deschisă, pe care oricum o pregăteau foarte bine, să fie filmată, atunci tu aveai o colecție de lecții pentru tot ce se predă de la clasa întâi până în clasa a XII-a și aveai o alimentare perpetuă cu conținuturi noi.
Și mai era încă o dimensiune și anume, pe discipline se putea face un fel de peer review, adică un colectiv editorial ca la o revistă, care să dea OK-ul. Adică să spună: «Da, domnule profesor din Calafat, lecția dumneavoastră este bună deci o punem». «Nu, doamna profesoară din Babadag, lecția dumneavoastră nu e bună, nu o punem». Și atunci erai ca un fel comitet de selecție, care tot timpul monitoriza content-urile acestea. Ca să fie filmate e simplu acum, cu toate camere de luat vederi și telefon se poate filma dacă e lecția e bună. Și toate lucrările erau încărcate pe platformă. Asta se putea face, erau și fonduri pentru acest lucru”.
Citiți continarea interviului pe romania.europalibera.org
