Mangalia şi Marele Maestru Constantin M. Moroiu.
Episodul 5 al serialului ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”.
Războiul de independenţă a readus Dobrogea acasă. Între puţinele dorinţe ale tulcenilor întâmpinând trupele române la malul Dunării, în ziua de 14 noiembrie 1878 a fost şi înfiinţarea unei tipografii. De altfel, prima publicaţie a întregului areal recâştigat s-a născut în vara anului 1879, la Tulcea, numită – întreb tocmai acum – de ce Steaua Dobrogei, Foaia intereselor locale? Un ziar săptămânal din care s-au păstrat doar numerele din 27 noiembrie 1879 şi din 3 septembrie 1883, deşi a avut o mai mare longevitate: februarie 1881 – 1883, 1 mai – septembrie 1883, decembrie 1884 – ianuarie 1885, 1 mai – iulie 1889, decembrie 1890 – februarie 1891. Giranţi responsabili: D. Genoglu şi B. Brănişteanu.
La 10 mai 1880, apărea la Constanţa Farul Constanţei, ziar oficial al judeţului Constanţa. Cu acest prilej, prefectul Remus Opreanu procură prima tipografie a oraşului, obţinând de la Consiliul general al judeţului, la începutul anului 1881, o subvenţie în acest sens. Pentru a plăti diverse anunţuri administrative, precum şi pentru tipărirea oficiosului judeţului, Farul Constanţei, consiliul judeţean oferea anual o subvenţie de 1000 franci.[1]
Îi urmează „România Trans-Dunăreană” şi „Triunghiul”, iar din 1882 – „Gazeta Constanţei”, „Ecoul Dobrogei” şi „Mahmudia”.
„România Trans-Dunăreană” apare la Tulcea, în intervalul 31 august 1880 – mai 1881, bisăptămânal, în prima tipografie locală numită „Română”.
Triunghiul, subtitrat Jurnalul Masoneriei din România, are o apariţie controversată: întâi la Bucureşti, în mai 1880, până în octombrie 1882, apoi la Mangalia, din noiembrie 1882, până în septembrie 1883, revine la Bucureşti şi îşi încetează activitatea, probabil în 1885, dar din păcate, nu se mai păstrează nici un număr. Este lunar, format in quatro, fără ilustraţii, 8 lei abonamentul pe an. Redactat exclusiv de C.M. Moroiu. La Biblioteca I.N. Roman Constanţa, colecţia se păstrează, microfilmată, pentru perioada iulie-septembrie 1882 şi ianuarie – septembrie 1883.
În primele numere ale publicaţiei, apărute la Bucureşti, sunt menţionate adresa redacţiei: strada Morfeu 27, administraţiunea şi expediţiunea la Steinberg librar, strada Carol. Frontispiciul mai cuprinde şi un anunţ important: preţul abonamentului, al unui exemplar şi al anunţurilor de reclamă. Ceea ce demonstrează că publicaţia se adresa oricărui segment de public dornic să cunoască despre mişcarea masonică.
Rubrici permanente: Publicaţii de decizii şi decrete, Aviz de numiri, Patente de constituire, Diverse, Decoraţii, Reintegrări, Corespondenţă etc. Unele articole sunt scrise în franceză şi engleză, în general scrisori deschise adresate şefilor unor formaţiuni masonice din Europa dar şi ai unei loji din Cuba!
Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, ofiţer în garnizoana Mangalia
Constantin M. Moroiu (născut la 13.02.1837 și decedat la 27.04.1918), a fost Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, ofiţer în garnizoana Mangalia, apoi la Constanţa, de unde conduce atent viaţa organizaţiei. A deţinut toate gradele masonice practicate în România: 33, 90, 97 şi este apreciat ca fondatorul francmasoneriei române moderne, prin constituirea şi recunoaşterea pe plan mondial ca Putere Masonică Suverană.[2]
C.M. Moroiu a fost nu numai liderul român al organizaţiei, un exponent cu o bogată carieră militară, nepotul unuia dintre primii profesori de la Colegiul Sf. Sava, cu studii în străinătate de unde s-a întors, în 1830, acasă, iniţiat în Marele Orient al Italiei, în acest timp.
El semna ca Mare Maestru Suveran, Mare Comandore, Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România.
Marele Maestru Constantin Moroiu (aflat ca ofiţer în garnizoana Mangalia, în mai 1882, se îngrijeşte de constituirea lojii Steaua Sudului la Mangalia şi de apariţia lunară a Triunghiului. Deşi duce o viaţă cazonă, plasat la o unitate militară de frontieră, într-un oraş abia renăscut la viaţă românească, el întreţine o permanentă legătură cu lojile din mai toate colţurile ţării, dar şi cu fraţii din Europa. Mangalia era doar o aşezare cu circa o mie de suflete, un conglomerat etnic în care unii iniţiaţi aveau nevoie de translatori pentru a învăţa ritualul masonic.
Constantin Moroiu se retrage din activitate la 77 ani, în anul 1911, „obosit de muncă şi de bătrâneţe”, cum îşi motivează demisia, el fondatorul Marii Loji Naţionale din România, al francmasoneriei române moderne, rămânând în istorie ca Suveran Pontif.
Reluăm și noi, din surse oficiale postate pe internet, numeroase și aceleași, că C.Moroiu a fondat în 1881 Supremul Consiliu de Rit Antic Primitiv Orient de Memphis. În acelaşi an fondează şi Supremul Consiliu pentru România. Pe 5 iulie 1882 devine Membru de Onoare al Lojii Fratellanza Universale din Pisa, Italia. Pe 22 noiembrie 1882, fondează Marele Capitol Royal Arch. Călătoreşte în Belgia şi Franţa, unde stabileşte legături cu Supremele Consilii. În 1883 devine Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu General de Misraim din Statele Unite ale Americii. În 1883 şi 1905 devine garant al Suveranului Sanctuar al Marii Britanii şi Irlandei în Suveranul Sanctuar din România. Tot în 1883 şi 1905 este ales garant de amiciţie al Supremului Consiliu din Jurisdicţia de Nord a Statelor Unite ale Americii şi al Supremului Consiliu pentru Mexic în România. În 1883, devine garant de amiciţie al Marii Loji a Franţei şi Marelui Orient al Spaniei în România. În acelaşi an primeşte şi titlul de Membru de Onoare al Lojii La Verita din Luca, Italia (sub jurisdicţia Supremului Consiliu al Italiei). În 1886 se fondează Loja Constantin Moroiu din Cairo, Egipt. În ianuarie 1899 promulgă noua Constituţie Masonică, iar în 1904 participă la Congresul Masonic din Bruxelles, Belgia. În 1905, devine garant de amiciţie al Supremului Consiliu din Scoţia în România. În 1905 şi 1914 este ales garant de amiciţie al Marilor Loji din British Columbia (Canada), Peru şi Franţa în România. În anul 1914, Constantin Moroiu este ales garant de amiciţie în România pentru: Marea Lojă a Franţei, Marea Lojă din Jawa, Marea Lojă din Venezuela, Marele Orient al Spaniei, Supremul Consiliu din Belgia şi Supremul Consiliu din Cuba. Devine membru de Onoare în: Loja Egyptian Nr. 2 (Manchester, Marea Britanie), Loja Perseverenza (Masso, Italia), Loja Ciro Mentoli (Borgo, Italia) şi Il Leone di Caprera (Rio dell’Elba, Italia).
Lista aceasta demonstrează marea notorietate a lui Constantin Moroiu, implicarea acestuia în activități masonice din multe și diferite țări, unele aflate la mari distanțe de România și, implicit, de Mangalia. Chiar distribuția externă a revistei Triunghiul, dintr-o Mangalie a poștalionului cu cai, era un act de curaj. Iată cum ofițerul de roșiori aflat de veghe la noua graniță a Dobrogei își punea țara pe harta lumii!
Constantin Moroiu a avut un prieten bun în Dobrogea, pe Mihail Kogălniceanu, frați întru masonerie. Cumpărase și vânduse pământuri, case, încurajând stabilirea elementelor românești în provincia nou revenită la țară. La 4 iunie 1887 Mihail Kogălniceanu cumpăra de la căpitan C. Moroiu, un imobil din Constanţa. Într-un alt act Mihail Kogălniceanu apare înscris proprietar de moşie din judeţul Constanţa cumpărând de la acelaşi căpitan Moroiu, prin avocatul P.A. Holban care ”îl vinde în starea în care se posedă şi este delimitat de comisiunea de parcelare a pământurilor din Dobrogea”.
La Mangalia, Loja Steaua Sudului, „merge pe cale de progres, deşi mică şi cu puţine resurse”.
La constituirea Masoneriei în România, prima şedinţă de adopţiune s-a ţinut la Mangalia unde fiinţa Loja Steaua Sudului, care „merge pe cale de progres, deşi mică şi cu puţine resurse; însă actele sale caritabile ce am avut ocazia a le vedea ne fac o datorie a face o menţiune onorabilă”.
În 13 septembrie 1882, aniversarea fondării Marii Lojii s-a ţinut tot la Mangalia, cu participarea a câte unui delegat din toate grupările române sau un „delegat ad-hoc din atelierele din Bucureşti.” De altfel, mişcarea masonică în ţinutul pontic fusese întreţinută încă din timpul Imperiului Otoman, în 1875, la 10 iunie, avusese loc constituirea lojii Steaua Dobrogei, la Constanţa, pusă sub obedienţa Marelui Orient al Franţei. La 17 noiembrie 1880, se constituia la Tulcea loja Progresul Dobrogei, pusă, de asemenea, sub obedienţa Marelui Orient al Franţei.
După numai trei ani, într-un editorial publicat în nr.5 al revistei Triunghiul se afirmă că „Masoneria în România este, trebuie să o mărturisim pe declin, unii atribuie aceasta la lipsa de sentimente de unire, lipsa liniei de caracter, alţii indolenţei masonilor; se mai zice că mulţi nu se fac masoni decât de curiozitate, îndată ce au fost iniţiaţi vin câteva şedinţe, aşteaptă a obţine primele grade, simbolice, îndată ce au văzut ce conţin aceste grade se retrag.”
Recunoscut deja printre marile lojii europene, Moroiu ţine la Mangalia prima şedinţă de adopţiune de la constituirea masoneriei în România, la care cele două fiice ale sale, Elena şi Maria, primesc lumina şi botezul masonic. Faptul este unic în istoria masoneriei române şi universale, după cum apreciază analiştii mai târziu, stârnind reacţii contradictorii şi conducând, se pare, la retragerea titlului celor două tinere.
De aici, de la Mangalia, eforturile lui Moroiu de a unifica masoneria naţională şi a nu accepta ca aceasta să treacă sub obedienţă străină sunt eroice.
Dintre faptele comunitare pe care le organizează masoneria română este de remarcat construirea primei biserici române din Ilanlîk (Vama Veche), prin subscripţie publică, numele donatorilor fiind trecut în fiecare ediţie a publicaţiei.
Disputele dintre loji, acuzele aduse de Sf. Sinod, presiunile din plan extern îl determină pe C. Moroiu să convoace la sediul din strada Plevnei Bucureşti toate atelierele, areopage, loji, „urmând a se decide soarta Masoneriei române”. Din cauza unei inspecţii militare inopinate la garnizoana Mangalia, Moroiu amână convocarea pentru data de 29 septembrie 1883, cum este făcut anunţul în revista Triunghiul. Dar despre cele ce au urmat nu se mai ştie, căci revista nu a mai apărut. O încercare de reluare a travaliului editorial s-a mai făcut peste 7 ani, dar fără succes, deşi începând cu anul 1885 funcţiona la Bucureşti tipografia masonică Minerva.
Încercări de editare a unor publicaţii de gen se mai cunosc la Botoşani, Revista masonică, 1886, apărută un singur număr; la Bucureşti „Francmasoneria”, 1890, despre care se păstrează doar o simplă adnotare despre ea în „Românul”[3], apoi de la 1 iulie 1900, până la sfârşitul aceluiaşi an, apar 9 numere din revista „România masonică”, publicaţie independentă, morală, literară şi ştiinţifică, organul intereselor francmasoneriei române”.
Director-proprietar al revistei România masonică este un dentist, Constantin Bartolomei, redactorul părţii masonice George Mandy, V. Grigorescu Elvir – redactorul părţii literare. Revista este dezavuată de Marea Lojă Naţională din România, iar Grigorescu Elvir este acuzat că, prin articolele publicate „insultează întreaga presă română”. Ca urmare a acestor conflicte, se propune reluarea revistei Triunghiul, dar fără succes.[4]
Bibliografie:
[1] Farul Constanţei, ll, nr.37, 25 ianuarie 1881, p.3;
[2] Grigore Basil, Francmasoneria pe teritoriul Dobrogei, 1875-2005, Editura Muntenia, 2006, p.55;
[3] Nestorescu-Băltăgeşti, Horia, Ordinul masonic român, Casa de editură şi presă Şansa SRL Bucureşti, 1993, pg.131;
[4] Idem, p.134.
(Text prelucrat și adnotat de autori — Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).
MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, Sâmbătă, 22.02.2020.
