Lucian Ciuchiță: Sclavie de lux
– A, era să uit, a mai făcut un împrumut şi pentru aparatură de tot felul de la mixer la… tot ce-ţi trece prin minte. Avem de toate, dar ale noastre în fapt, cele plătite, nu sunt nici 10%. E de la mizerabil în jos. Un credit nu ne ajungea! Aşa este românul, uită de unde a plecat şi le vrea pe toate în câteva luni… „fiindcă merităm”. Merităm pe dracu’. Facem credite, a se citi datorii, veseli că am ajuns în capitalism. Ura!
Bogdan găsi cu cale să îi dea răspuns amicului său, mimând naiva candoare a unui copil:
– Păi nu ăsta este şi rostul capitalismului, să te îndatorezi până peste cap ca să-şi umfle conturile nişte escroci din bănci?! Iau din ţările lor bani cu 6-7% dobândă şi ne cămătăresc pe noi cu 40-80%… apropo… o fi corect gramatical acest cuvânt? O mână de oameni care conduc o armată de proşti care pun botul la „bunăstarea capitalistă idealul tuturor idealurilor”. Mă supără mult, mai ales că se profită de pe urma unor spălaţi pe creier, dar cu fumuri şi aere, semidocţi, pasionaţi de ultimele apariţii în materie de gadget-uri şi de moda unor aschilambici cu fiţe, nişte hipsteri de rahat cu „parfum de tei” în păr, nişte snobi de cea mai joasă speţă. Din armata asta, obsedaţi fiind de bani şi de bunăstare, facem şi noi parte… Sclavii Sistemului!
Răzvan, sincer surprins în egală măsură de patosul afişat de bunul său prieten, cât şi de nivelul la care le ajunsese conversaţia, mai totdeauna înainte abordând doar capitolul sex, dădu frâu liber mirării sale:
– Să înţeleg că tu vrei să găseşti o soluţie – pe care, cum spuneai, nimeni n-o caută, ca să fie schimbată starea aceasta? Îţi spun eu ce trebuie să faci… să te faci că nu vezi şi să mergi mai departe. Ce naiba, eşti băiat mare, ştii să te descurci în viaţă. Am trecut noi prin multe şi nu o să cădem tocmai acum în capcana manipulării sau în cea menţionată de tine, a mizeriei umane în care ne invită să pătrundem atât de galant guvernanţii! Apropo, Flavia tot aşa priveşte lucrurile?
– N-aş paria pe subiectul acesta. Are teorii complicate, cu trimiteri la întâmplări care se repetă de mii de ani, în principiu plecând de la teoria – altfel corectă – că lumea nu învaţă din greşelile trecutului, că este ca un blestem al ignoranţei care de fiecare dată permite cu prea multă uşurinţă să pătrundă prostia şi lăcomia în minţile, sufletele şi faptele oamenilor. Bineînţeles – şi iarăşi mă arăt a fi de acord cu ea – oamenii sunt aceiaşi mereu, chiar dacă ne referim la ere şi epoci diferite. Lăcomia atinge cote alarmante şi strică echilibrul şi aşa sensibil al planetei. Nu vom atinge niciodată nivelul de fericire absolută nici în acumularea capitalistă, definită numai prin stimularea consumului şi închinare la zeul banului, dar nici prin acceptarea tăcerii şi a nonvalorii cu atâta uşurinţă de către orânduirea primitivă a comunismului, în care nivelarea gândirii se face cu utopii şi fantasme. Şi cu biciul, mai ales cu biciul!…
În faţa canapelei se află o măsuţă din cristal, pe care gazda a pus paharele cu băutură. Cele două femei, odată ce depăşesc momentul cu tentă adolescentină, se desprind una de cealaltă, preferând extremele canapelei, ce le permite să stea cu picioarele ghemuite sub ele, fără a fi uitat să-şi ia şi paharele.
– Auzi tu, Graţiela, aşa, „pentru cultura mea generală”, voi cum naiba vă mai petreceţi timpul liber? Primiţi musafiri, plecaţi în vizite, vă întâlniţi cu prietenii pe teren neutru, concerte, spectacole…?
– Flavia, dacă eşti curioasă şi nici nu te duce frumosul tău căpşor că nu ne vedem cu prietenii – atâta vreme cât voi sunteţi cei mai buni şi ne-am văzut de n-am mai putut, pot să-ţi spun că facem… că facem pe dracu! N-avem timp de nimic, când venim de la serviciu, suntem rupţi şi ne băgăm în pat…
– În pat? Şi… e rău în pat…?!
– Spate-n spate, perverso! De la bun început şi nu „după”. Carierele noastre sunt pe un trend ascendent, dar la prima „pauză de respirat” ce ne-am permite-o, riscăm să pierdem totul. Auzi, dar voi cam pe unde umblaţi? Teatru, cinematograf, balet, operă, con…
– Ho! Lasă lista întrebărilor deschisă, că eu o să îţi dau un răspuns „universal valabil”.
Flavia introduce degetul arătător de la mâna dreaptă în cercul format din celalalt arătător unit cu degetul mare, care formează un cerc.
– Cercul este un ZERO şi noi îl nimerim drept în centru. Adică, nu la ce te gândeai tu, ci 0 fix…, sau fix 0. Nu tu teatru, nu tu spectacole, iar filme…, numai acasă.
(fragment din romanul “Deşertul fluturilor albi” – Lucian Ciuchiţă).
Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român. S-a născut la 10.02.1969, în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță, ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat), era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea, in 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). In 1999, obține doctoratul in Cibernetică și Statistică la ASE Bucuresti.
A lucrat in Televiziunea Română, in perioada 1990-2002, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A inceput activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus”, imediat după revolutia din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. In iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. După realizarea a două filme documentare, este primit in Uniunea Cineaștilor din Romania, în mai 1991, în Asociatia Dramaturgilor de Film.
A realizat peste 1000 de reportaje si sute de emisiuni, cele mai cunoscute fiind: „Lege si fărădelege”, „Transfocator”, „Actualități”, „Poliția in acțiune”, „Bună dimineața”, precum și rubrici in cadrul altor emisiuni de cultură și artă.
A fost profesor universitar și a predat Statistica și Modelare Economica la ASE, Universitatea Româno-Americană și Universitatea N.Titulescu. De asemenea, a predat Economie la Academia de Poliție. In momentul de față este cercetător stiințific asociat la Academia Română.
Ca scriitor, debutează in 1996, cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare, in ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri” și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat in 2005. In perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan.
A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până in momentul de față, a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. Cele douăsprezece romane se găsesc în toate librăriile din România și se bucură de aprecierea cititorilor.
Iată o listă cu acestea: Insula Purgatoriului (roman distopic); Copoiul din Cardiff (roman polițist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste-Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii”, romanul pamflet “Desertul fluturilor albi”, Submarinul teroristilor (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri”, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul nătăfleților si alte povestiri”…
In 25 iunie 2019, a fost lansat romanul “Cuțitele rosii”, la Muzeul Național al Literaturii Române. Romanul “L’ile du purgatoire”, lansat la Salon du Livre-Paris in data de 17 martie 2019, se bucură de recunoaștere internațională, fiind promovat in țările francofone. Romanul amintit a fost lansat și la Salon du Livre de Montreal 20-25 noiembrie, 2019… De fapt, o dublă lansare, doarece cel mai recent roman, „Ce caută povestea mea în filmul lor”, a fost lansat in data de 24 noiembrie 2019, la Târgul Gaudeamus.
Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional și pentru procesul de plagiat pe care îl are cu 5 case de producție de la Hollywood, care au realizat filmul Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone in rolurile principale. Producatorii filmului au folosit scenariul lui Lucian Ciuchiță, dar au uitat să-l treacă pe generic și, desigur, să-i plătească drepturile cuvenite. Un proces inechitabil care durează de sase ani și acum se află pe rol la Curtea de Apel București.
MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, 08.02.2020.
