Până în ultimul an de liceu, a fost un elev mediocru. Într-o vară, a lucrat la un hotel pe litoral, unde căra bagaje. Până într-o zi, când a spus: ”Gata, nu e de mine, de azi nu mai muncesc aici! Și m-am apucat de învățat 12 ore pe zi”. Așa începe povestea lui Denis Tudor, un român care acum este doctorand la Laussane, în Elveția. Este unul dintre oamenii care construiesc hyperloop, un ”tren al viitorului”, o capsulă care circulă cu viteza sunetului, pe o infrastructură mai eficientă decât în prezent. Pentru ideile sale, a fost premiat de celebrul Elon Musk, pe care îl consideră un ”tip cool, dar destul de rezervat”. La concursurile din țară, Denis nu a câștigat mai mult de locul trei, dar recunoașterea a venit, mai târziu, în Statele Unite. În România, a terminat facultatea ca șef de promoție. Recent, s-a calificat cu proiectul sau, Swisspod, în TOP 6 start-upuri din lume. Nu este foarte convins să se întoarcă în țară, deși îi lipsesc prietenii și familia.
Munceam la un hotel, căram bagaje și într-o zi am zis: Gata!
Denis Tudor: ”O schimbare cu adevărat se va face atunci când vom reuși să ne schimbăm mentalitatea. Am făcut un liceu bilingv, româno-engleză de mate-fizică, eram un elev mediocru. În vara dinaintea clasei a XII-a, a trebuit să muncesc și m-am angajat într-un hotel, am cărat bagaje și într-o zi mi-am dat seama că nu era de mine. Într-o zi mi-am zis: ”De azi nu mai muncesc!”, și m-am apucat de învățat. M-am dus la olimpiadă, învățam 12 ore pe zi, am dat la Facultatea de Electronică în București, am terminat primul an cu zece. În al doilea an, eram deja în Statele Unite, unde am căștigat prima competiție. Am participat și la concursurile din România, dar nu am reușit niciodată să iau mai mult de locul trei și am simțit, cumva, că ceva nu este în regulă cu mine. Dar am câștigat în State și asta mi-a fost de ajuns. În iunie 2017, am terminat facultatea, ca șef de promoție la Microelectronică și Nanotehnologii, după care am plecat în SUA și apoi m-am reîntors în Elveția. Aici sunt la doctorat, la Laussane, am dat și de un profesor cu care mă înțeleg foarte bine și asta contează cel mai mult.
O să vă dau acum un exemplu, care arată de ce am ales Elveția: prima competiție ne-a costat jumătate de million de franci elvețieni, a doua competiție încă jumătate de milion de franci elvețieni și acum, în decursul acestui an, vom crea o infrastructură pentru a face un experiment între Geneva și Zurich, care va mai costa o jumătate de milion. Practic, în ultimii doi, guvernul elvețian a investit mai mult de un milion și jumătate de franci pe aceste trei idei pe care le-am avut.
Citiți nepărat continuarea AICI.