Dana Fodor Mateescu: 30 de ani. O viață în altă viață. Și toate în mine. N-am uitat nimic. Și va rămâne totul scris și după ce o să am treabă prin alte părți…
……………….
Până în Romană nu ne-a mai oprit nimeni. Să fi fost vreo patru după-amiaza. În jurul rondului de la piață era strânsă multă lume. Nu zicea nimeni nimic. Miliție multă, cordoane de scutieri, elicoptere pe sus. Mocnea ceva în aer. Mirosea a lumânări, aprinseseră bucureștenii pentru morții Timișoarei.
Se lăsa seara și cerul înnebunise și el, își luase culori demențiale, roz și purpură și magenta și negru și violet și bleu, nu mai avea nici el răbdare, coborâse în stradă, avea o mie de guri și mii de ochi, făcea Revoluția cu noi, ăia care stăteam și nu știam ce așteptăm…
Ne-am cocoțat pe gardul din stânga Pieței Romane, lângă trotuar. Și-mi mai amintesc ceva esențial: masa aceea de români, – carnea cu haine și inimi care băteau, – masa dogorea ca soba. Frigea. În mijlocul oamenilor nu mai era decembrie, răsuflările lor încălzeau totul. Și cineva împărțea pâine. Mâncam, chiar dacă nu-mi era foame. Apoi, cineva a ars un carnet PCR. Eu n-aveam decât cartea de Economie Politică. Nu-mi mai trebuia. Am rupt-o-n bucăți, am umplut Piața Romană, câteva rânduri cu poze și lecții despre venitul național și mijloacele de producție. S-o ia dracu de producție, care producție?
Și-am făcut torțe din mutra lui Ceașcă, care era vesel ca un cretin într-o vizită de lucru și mai cretină…
Și-atunci cineva a strigat: LIBERTATE!!! Și TIMIȘOARA! Și Jos Ceaușescu! Ori Gorbaciov, Gorbaciov, să vină Gorbaciov! Și ne-am împins unul într-altul, cineva țipa: Măăă, nu vă mai înghesuiți, au, m-ai călcat… Și atunci am auzit primele focuri. Pocneau ca niște bice. Dar nu erau colindătorii. Apoi am observat trasoarele. Ca fulgerele albe fugeau trasoarele și, din locul unde mă cocoțasem, pe gardul din fier, se zăreau perfect. Am înghețat. Nu mai văzusem în viața mea așa ceva, poate doar în filme.
-Înseamnă că acolo mor oameni, i-am spus Florinei. Și Mihai?
Deasupra noastră bârâia un elicopter borțos ca un bondar și lumea-l huiduia: „Huuuo, tu-vă-n gură dă comuniști împuțiți! Oarba după voi!”
Scutierii ne blocaseră, nu puteam înainta spre Universitate, ne împingeau brutal, mulțimea gemea, urla ca un animal înfuriat. Lumea mea făcea Revoluție! Și eu eram în ea, în pieptul ei.
Din blocul de la coloane se ițeau blițuri. Jurnaliștii străini făceau poze.
Se spunea că Securitatea știa chipul fiecărui cetățean care a participat în seara aia la revoltă.
Când au început să ne lovească, am luat-o la fugă spre Bulevardul Dacia. Câțiva căzuseră pe treptele WC-ului public, care era atunci în stația de troleibuz. Există și acum, dar e închis. Fugeam, fugeam. Nu ne-am oprit decât pe Calea Victoriei. Se auzeau împușcături. Vuietul nu contenea. Frica alerga pe străzi, nu oamenii. O țineam pe Florina de mână. M-am izbit de un bărbat. Mirosea a băutură. A țipat la mine:
-Făăăă, Jenicooo, la Universitate nu m-au lăsat să cobor din metrou! E închisă ștația, n-auzi? E închisă ștația! Am venit pă la Romană, ce-s prost? Mă cac în carnetu` dă partid, uite, na! Huoo!
Am fugit ca disperatele în noapte. La Dalles n-am mai putut ajunge. Se trăgea-n draci, era întuneric și groază peste tot…
Dana Fodor Mateescu, București, decembrie 2019.
Citiți și: AMINTIRI DIN COMUNISM – Cum mi-am petrecut revoluția lumii.
Cărțile semnate de Dana Fodor Mateescu sunt AICI:
MN: Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite aici. Merită! În același timp, vă invităm să vizitați și colecțiile de artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro respectă tradițiile românești! Mangalia News, 22.12.2019
