Drugan Sorin a ajuns în Insulele Solomon. Ce face acolo? Ca tot omul după traversarea Pacificului: își bea cafeluța de dimineață, socializează cu navigatorii din port, merge la piață, își face ordine pe barcă. Dacă la navigație și socializare este foarte tare, la ordine și curățenie are eficiența unui velier pe acalmie. Norocul lui a fost mama, care la curățenie e ca un vânt de 15 noduri din travers. E drept că, odată urcată pe Aiax, mai iese afară abia după câteva ore, dar în urma ei barca arată ca nouă. Dar ce te faci când nu este ea la bord?????
Îmi amintesc o întâmplare de acum câțiva ani, când eu și Ovidiu mergeam spre Constanța să ne îmbarcăm pe Aiax. Tata era deja acolo. L-am sunat de pe drum să-i spunem că ajungem în câteva ore. Mi-a răspuns foarte vesel: “Excelent! Eu tocmai fac curățenie în barcă. Când veniți voi, plecăm.” Ne-am minunat și ne-am încântat peste măsură. Am povestit tot restul drumului despre cum o să fie Aiaxul pus la punct și gata de plecare, despre inițiativa lăudabilă a tatei și chiar ne reproșam faptul că ne-am gândit că o să găsim barca plină de scule, de bagaje, cu rufe puse la uscat pe tot balconul, cu vase prin cabină, cu șuruburi, hărți și multe alte lucruri despre care te întrebi ce caută oare pe barcă. 🙃
Adevărul este că pe Aiax cred că poți să găsești ORICE, cu condiția să știi unde să cauți. Acest lucru este confirmat și de faptul că de la plecare (septembrie 2017) și până acum, după 7 mări și 2 oceane, tata nu a avut nevoie de nimic. E drept că ne-a cerut încă un autopilot, dar avea deja două la el și o vela nouă, dar și vele avea cel puțin vreo șase în barcă. 😂😂😂
Dar să revenim la povestea cu mine, Ovidiu și tata, gata de navigație pe Marea Neagră. Trec trei ore și uite că ajungem cu mașina în portul Tomis. Încă de pe mal vedem cum imaginea idilică a Aiax-ului pus la punct se șterge ca un desen pe nisip în bătaia valurilor. 👀👀👀
La pupă erau găleți, cutii de carton, peturi, baloane de acostare, papuci, cârpe, parame, plus un sac de dormit înșirat la uscat în tot cockpit-ul. Toate pernele de pe bachete tronau la soare pe borduri. “Tata!”, reușesc să mai strig înainte să trântesc bagajele și sacoșele cu alimente pe cheu. El scoate capul din cabină și, foarte vesel, ne invită să ne urcăm la bord. “Unde e curățenia promisă?????”
“Păi, de atunci muncesc. E aproape gata. Mai trebuie să pun la loc asta și aia…” și uite așa începe să enumere o grămadă de alte chestii, moment în care ne dăm seama că și în cabina ne așteptă o surpriză. :))) Eu și Ovidiu ne uităm unul la altul: ne întrebăm din priviri dacă ne ia mai puțin timp să ajugem înapoi la București, decât să facem curățenie pe barcă. Numai că pe atunci aveam autostradă doar între Fetesti și Cernavodă, așa că ne urcăm pe Aiax și începem să depozităm tot ce găseam în cale prin chesoane și dulapuri. Și sinceră să fiu, nici acum nu știu cum au intrat toate acele lucruri în barcă, plus bagajele noastre, plus proviziile luate de mine și Ovidiu pentru o săptămână, care mai aveau puțin și le depășeau pe cele luate de tata peste Atlantic (și el a făcut ceva mai mult de 7 zile că nu degeaba deține recordul românesc pentru cea mai lungă perioadă de navigație solitară).
Nici nu am terminat bine depozitarea, de fapt, chiar nu terminasem aranjarea lucrurilor prin barcă, când l-am auzit spunând: “Gata! Plecăm! Mola prova! Mola pupa!” “Păi și cu astea ce facem?” “Le aranjăm din mers. E vânt slab, nu sunt valuri. Avem timp berechet!”
Ne dăm ochii peste cap dar nu avem încotro, ascultăm comanda skipper-ului. Ieșim din port, încă supărați că am plecat nepregătiți.
Și totuși am fost pregătiți. În mai puțin de o milă de la plecare, totul era pus la locul lui, barca înainta cu velele ridicate în direcția dorită și noi eram veseli și cu chef de vorbă. Orice problemă am avut pe barcă am reușit să o remediem la bord. Orice piesă sau bucățică de parâmă se găsea pe barcă (uneori mai repede, uneori mai greu, alteori după ce nu mai aveai nevoie de ea, dar se găsea).
Ce am învățat eu și fratele meu de la tata?
Să nu stăm și să așteptăm la nesfârșit momentul potrivit. ACUM e timpul să acționăm! ACUM e timpul să navigăm!
Mulțumim, Drugan Sorin! Keep on sailing! ⛵
PS: Această postare a fost inspirată de tata cu care am vorbit de dimineață. Spunea că mai trebuie să facă ordine în barcă și e gata de plecare: “Așa dezordine nu am văzut, de când mama m-a făcut!”. Eu și Ovidiu l-am încurajat: “Hai, că parcă am văzut și mai rău” 🤣🤣🤣
Drugan Sorin, ACUM e timpul pentru curățenie!💪💪💪
Corina Drugan Cobianu.
MN: Despre skipperul Drugan Sorin, temerarul și solitarul lup de mare, cotidianul online Mangalia News a avut bucuria de a publica mai multe articole pe care le puteți (re)vedea AICI. Mangalia News, 02.09.2019.
