La mai puţin de patruzeci de ani de la publicarea cărții Ocolul pământului în 80 de zile a lui Jules Verne, Dumitru Dan, un necunoscut, face, cu resurse proprii, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanţă de 100.000 de kilometri. La concursul iniţiat în 1908 de Touring-Club de France, menit să stimuleze cunoaşterea lumii şi turismul, românul se înscrisese alături de alţi trei colegi şi prieteni, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, cu toţii studenţi la Paris; însă în 1916, când Primul Război Mondial întrerupe cursa, Dumitru Dan rămăsese singur – şi parcursese 96.000 de kilometri din total, după ce traversase continente, mări şi oceane (pe punţile vapoarelor, călătorii români mărşăluiau câte 10-12 ore pe zi, cu pedometre rudimentare montate la picior). Cursa va fi încheiată după război, pe un itinerariu stabilit de organizatori, şi, la 20 iulie 1923, Dumitru Dan primeşte la Paris premiul cel mare: titlul de „Campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi 100.000 franci – câte unul pentru fiecare kilometru parcurs.
Graţie unui efort serios, consistent, de recuperare a amintirilor de călătorie ale lui Dumitru Dan, răspândite în articole, cărţi, interviuri şi în conferinţele susţinute pe parcursul anilor, vă invităm în cele ce urmează în culisele unei aventuri nebuneşti, în care patru români – şi-apoi trei, doi şi, în cele din urmă, unul singur – vor trece de şase ori linia Ecuatorului, între paralela de 67 grade latitudine nordică, în Alaska, şi cea de 40 grade latitudine sudică, în Argentina şi Chile, bătând cu piciorul 74 de state şi 30 de colonii, unele de mai multe ori; în care vor traversa de patru ori Oceanul Atlantic, de două ori pe cel Indian, o dată Oceanul Pacific, adăugând mii de kilometri făcuţi pe puntea vaselor. Pentru că au ales să poarte pe tot parcursul călătoriei costum naţional, opinci şi tricolorul în diagonală pe piept – îşi vor câştiga resursele necesare finanţării călătoriei dansând şi cântând melodii populare româneşti în locurile de popas – temerarii vor primi de-acasă 28 de costume şi vor toci nu mai puţin de 497 de perechi de opinci… Să purcedem.
Dumitru Dan. Portret de călător
Dumitru Dan s-a născut la Buhuşi, la 14 iulie 1890, în familia Mariei şi a lui Tudorache Dan, cântăreţ la biserică şi sanitar, şi a murit la Buzău, la 4 decembrie 1978. A terminat şcoala primară la Buhuşi, Liceul Comercial la Brăila şi Facultatea de Geografie la Paris.
În perioada 1910-1916 a luat parte la concursul organizat de Touring-Club de France, concurs întrerupt din cauza Primului Război Mondial şi finalizat în iulie 1923 la Paris, când i s-au înmânat premiul şi titlul de campion mondial. Cu sănătatea afectată de călătorie, Dumitru Dan a fost respins la vizita medicală pentru mobilizarea în armată, el înrolându-se în război ulterior, ca voluntar.
A activat timp de trei luni la Buzău, în Divizia a V-a Buzău (Regimentul 8 Buzău), apoi s-a retras cu armata la Iaşi, fiind secretar-interpret asimilat ca ofiţer pe lângă Marele Cartier General, la Biroul 2 Contrainformaţii. Pentru serviciile aduse, a primit medalia „Crucea Comemorativă a Războiului1916-1918”, medalie care se află în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, alături de multe dintre obiectele care i-au aparţinut.
După primirea premiului, în 1923, în capitala Franţei, revenit în ţară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferenţiar, obţinând şi în acest domeniu un record: prezenţa de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localităţi rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa şi a prietenilor săi.
La Bucureşti, la doi paşi de kilometrul zero, în curtea Muzeului Şuţu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor şi colecţionarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecţie de scrisori şi autografe de personalităţi trecute ale României.
Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecţionarului în vârstă, care reducea preţurile de vânzare. Cu toate acestea şi în ciuda „promovării” realizate de colecţionar, cu multe explicaţii despre călătorie, pierderi, performanţă, toate scrise citeţ, cu negru, sublinieri şi majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenţia nimănui, erau câteva înscrisuri olografe şi pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul şi de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi a fost înscris în Guiness Book of World Recordsîn 1985.
Unde îl aşezăm pe Dumitru Dan între ceilalţi călători ai lumii şi ai României?
Pe o listă a marilor călători, exploratori şi descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore şi cu rezonanţă universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toţii aparţinând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime. Pe această listă, Dumitru Dan cu siguranţă că nu şi-ar afla locul decât printr-un exacerbat patriotism naţional sau chiar balcanic, deşi este greu de crezut că ecoul acelei fascinante călătorii a depăşit graniţele României;şi orice comparaţie cu anterioarele nume ilustre şi cu altele asemenea nu şi-ar avea rostul. Anvergura călătoriilor, scopul, suportul lor financiar şi material din partea statului nu ar avea sorţi de izbândă în nicio alăturare cu o călătorie în bună măsură solitară, cu mijloace proprii şi cu un unic scop, cel de întrecere, de concurs sportiv.
Cu toate acestea, în rândul unor proeminente nume autohtone de exploratori de o mai mare sau mai mică anvergură şi recunoaştere – listă deschisă de Nicolae Milescu Spătarul şi de Dimitrie Cantemir, Dinicu Golescu, cvasi-necunoscutul I. Codru Drăguşanu, ori Ioan Xantas, Samuel Fenişel apoi Gregoriu Ştefănescu şi mult mai cunoscutul Emil Racoviţă, Iuliu Popper, D. Ghika-Comăneşti, Ilarie Mitrea sau Bazil Assan, considerat fiind primul român care a făcut un ocol propriu-zis al Pământului în anul 1898, ca să amintim aleatoriu doar câteva nume – Dumitru Dan îşi are pe merit locul, deşi performanţa sa nu intră în aceleaşi tipare, ale căror preumblări au avut în bună măsură un cert scop ştiinţific, de cunoaştere ori de cercetare.
Continuarea, aici: historia.ro
