Dorin Popescu: SATUL ROMÂNESC MOARE, DAR NU SE PREDĂ – RASOVA.
Caravana proiectului “România în sărbătoare” a ajuns recent la Rasova, fost sat pescăresc ascuns după dealurile din imediata vecinătate a orașului Cernavodă, celebre pentru vinul de soi de aici.
Școala și Biserica apără încă ce a mai rămas (nealterat) din sat.
Uitat de lume, la mare distanță de căciulile domnilor de la București sau Constanța, Rasova se chinuiește să nu își arate ostentativ rănile prezentului.
De Rasova își aduc aminte domnii aceștia doar când vin în week-end spre a-și petrece câteva ore departe de iadul auto și stressul metropolei. Localnicii deplâng prostul obicei al turiștilor din București de a-și uita pre aici resturile ospețelor de peste week-end.
Preotul satului, Busuioc Sorin, un mic urmaș al lui Chirescu (a cărui icoană pare a veghea satul de rele), este omniprezent în societate, în școală, în viețile copiilor.
Străzile ponosite ale Rasovei contrastează cu farmecul curgerii line și strălucitoare a Dunării.
Copiii de aici vin zilnic la școală cu nostalgia fugii din sat. Însă, când în școală vin oaspeți, devin cu totul ai satului. Am avut cu ei frumoase schimburi de idei, am discutat despre lucrurile importante care îi țin încă acolo – într-un sat cu o istorie lungă (satul este atestat documentar în 1528, în vremea lui Radu de la Afumaţi, dar are continuitate de locuire încă din epoca romană), cu o biserică mândră și bogată, restaurată curând prin grija preotului Busuioc Sorin, cu o școală veche și frumoasă (una din clădirile acesteia păstorește de sus curgerea Dunării, așezată într-o fereastră de timp din care parcă nu mai vrei să ieși).
Cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă din sat, este credința veche a locuitorilor Rasovei. Pare că cei care pleacă nu știu totuși legile locului. Din satul pescăresc de odinioară au rămas să mai vorbească despre Rasova doar valurile Dunării, crucile morților, Biserica “Sfântul Nicolae” și dascălii școlii ctitorite cândva de Dimitrie Chirescu.
Poate prea puțin, vom spune. Însă celor care locuiesc încă la Rasova, fără a se da vreodată bătuți de povara nedreaptă care ucide lent și sigur satul (preotul Busuioc Sorin, dascălii școlii, copiii cu lumini în ochi care văd în fiecare zi Dunărea la picioarele lor), nu le pasă de micile noastre griji. Și ei mor – dar nu se predau.
Copiii din Rasova ne-au arătat spre final unul din obiceiurile specifice ale satului din perioada sărbătorilor pascale, unic în toată istoria Dobrogei. Iar în școala de care vorbeam se construiește – prin grija dascălilor, a preotului și a oamenilor cu inimă mare din sat – un Muzeu al Rasovei. Despre care vom mai auzi, cu siguranță.
Foto: Ionut Druche și Dan Nicolau (Școala Gimnazială Rasova, Muzeul din incinta Școlii, Parohia “Sfântul Nicolae”, Dunărea la Rasova etc).
Mangalia News, Duminică, 7 aprilie 2019. (sursa: facebook.com/dorin.popescu).
