CUM E CORECT?
ORTOGRAFIE
1. Conform normei stabilite de Academia Română în 1993, se scrie cu [î] la începutul cuvintelor (început, întreg), la sfârşitul cuvintelor (a hotărî, a coborî) şi în cuvintele derivate cu prefixe (neînţeles, a preîntâmpina). În toate celelalte situaţii se foloseşte [â] (rând, stânga, hotărâtor, ducând).
2. Articolul enclitic sau desinenţa de plural se adaugă – la abrevieri sau la cuvintele greu flexionabile – cu cratimă:
pH-ul
TVA-ul
CSAT-ul
doi-ul
sine-le.
Junctura se face cu cratimă în cazul împrumuturilor şi al numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare:
Bruxelles-ul
show-uri
head office-ul.
Se recomandă însă ataşarea fără cratimă a articolului sau desinenţei la cuvinte adaptate sau neadaptate, terminate în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română:
trenduri
clickul
stafful
brokerul
dealeri
boardul.
3. Se scriu cu literă mică:
– funcţiile şi calităţile, oricât de importante, precum şi numele domeniilor la care se referă funcţiile:
prim-ministru
secretar general
ministru de externe
lector universitar.
– punctele cardinale, în afară de cazurile când denumesc o regiune:
Vântul bate dinspre est.
(dar: cucerirea Vestului).
– unele abrevieri:
a.c. (anul curent)
art. (articol)
m (metru)
cca (circa).
– Se foloseşte literă mică după două puncte, în afară de cazul când semnul precedă vorbirea directă sau un citat:
Se cere o soluţionare mai rapidă şi eficientă a marilor provocări ale secolului: marile decalaje în dezvoltare, securitatea regională şi globală, problemele de mediu.
4. Se foloseşte majusculă:
– la începutul unui citat precedat de două puncte şi încadrat de ghilimele:
McGrew afirmă: „Fenomenul cultural este un amalgam ce cuprinde experienţele de viaţă şi creaţie ale persoanelor, ideile, imaginile, mesajele specializate şi profesionalizate ale artelor, ştiinţelor, produsele culturale ale industriei, elementele culturale informale cotidiene.”
– la scrierea evenimentelor istorice majore, inclusiv războaielor de anvergură sau a celor care au un nume unic, a marilor epoci istorice, chiar dacă nu reprezintă evenimente, a manifestărilor ştiinţifice/culturale/artistice/politice:
Unirea Principatelor
Primul Război Mondial
Războiul de Independenţă
Evul Mediu
Renaşterea
Comuna din Paris
Simpozionul Internaţional de Criminalistică.
– toate cuvintele din structura numelor de instituţii/organizaţii/ţări se scriu cu majusculă, cu excepţia cuvintelor de legătură:
Facultatea de Economie şi Arte
Administraţia Prezidenţială
Ministerul Economiei şi Comerţului
Camera Deputaţilor
Camera de Comerţ.
– numele proprii de instituţii, inclusiv când sunt folosite eliptic:
secretar de stat la Externe
Lucrează în Institut de cinci ani
student la Litere
admiterea la Politehnică.
5. Se scrie cu majusculă numai primul cuvânt din structurile:
– denumiri ale organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii:
Catedra de limbi străine
Consiliul ştiinţific
Departamentul de protecţia muncii
Serviciul de contabilitate.
– titluri de publicaţii periodice, opere, emisiuni radio-TV, documente, medalii, premii:
Evenimentul zilei
Originea speciilor
Declaraţia universală a drepturilor omului
Premiul Nobel pentru economie.
6. Se preferă scrierea abrevierilor alcătuite din iniţiale majuscule fără puncte:
SUA (dar şi: S.U.A.)
NATO (dar şi N.A.T.O.)
CEC (dar şi: C.E.C.),
dar se scriu numai fără punct abrevieri de tipul:
GMT (Greenwich Mean Time)
ADN (acid dezoxiribonucleic)
HIV (Human Immunodeficiency Virus)
SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite)
TVA (taxa pe valoarea adăugată)
CV (curriculum vitae)
PR (Public Relations),
precum şi abrevieri ale unităţilor de măsură, mărimilor fizice, punctelor cardinale, elementelor chimice:
kg (kilogram)
f (forţă)
N (nord)
O (oxigen).
7. Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conţin fragmente de cuvânt:
TAROM
COMPETROL
ROMEXPO.
8. Prefixele de tipul supra, anti, hiper, super etc. se unesc cu substantivul sau adjectivul următor, renunţându-se la cratimă; totuşi, cratima va fi menţinută în cazul alăturării aceleiaşi vocale sau consoane:
supraîncărcat
antiterorism
anti-inflaţionist
hiper-realist.
9. Forme verbale care ridică probleme:
– formele verbului a crea: creează, creăm, creaţi, creare, creat, creând
– a avea: să aibă
– a aşeza şi a înşela: aşază, înşală.
– verbe de conjugarea a II-a: a plăcea, a displăcea, a părea, a apărea, a dispărea, a compărea, a cădea, a decădea, a prevedea,
– a absolvi o şcoală/un curs/un an şcolar: absolv, absolvi, absolvă.
10. Cuvinte a căror scriere ridică probleme:
– aceeaşi (feminin singular) – aceiaşi (masculin plural),
– niciun(ul), nicio/niciuna, niciunii, niciunele,
– de asemenea, de altfel, de altminteri,
– odată cu, odată ce, dintr-odată,
– greşeală.
11. Substantivul mass-media înseamnă „mijloace de comunicare în masă”, deci sintagma „mijloace mass-media” este un pleonasm. Se acceptă însă că este substantiv feminin singular (este corect: mass-media a exagerat, influenţa mass-mediei).
12. Secolele se scriu folosind cifre romane, cu articole şi fără prescurtări (secolul al XXI-lea), dar secolul I şi secolul XX se scriu fără articole. Se scriu de asemenea fără articole mileniile (mileniul III).
PUNCTUAŢIE
1. O regulă foarte generală de folosire a virgulei este că un cuvânt/grup de cuvinte/propoziţie se pune întotdeauna între virgule dacă se poate omite, fără a afecta sensul general al propoziţiei sau al frazei.
2. Nu se foloseşte virgulă între subiect şi predicat. Nici între propoziţia subiectivă şi predicat.
3. Nu se foloseşte virgulă între cuvinte sau propoziţii coordonate prin şi, sau/fie/ori. Drept urmare, nu se foloseşte virgulă înainte de abrevierea etc., care înseamnă et cetera/et caetera (şi ceilalţi/şi celelalte).
4. Se va pune virgulă înainte de dar, ci, însă, iar, dimpotrivă, din contră/din contra, precum şi înainte de deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.
5. Nu se aşază între virgule conjuncţii adversative şi concluzive ca: însă, deci, dar se pun între virgule aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, precum şi structuri adverbiale de tipul: totuşi, cu toate acestea, de altfel.
6. Se foloseşte obligatoriu virgula înainte de un adverb/locuţiune adverbială cu caracter explicativ, de tipul: adică, anume, şi anume, cu alte cuvinte, mai bine-zis, mai bine-spus.
7. Vorbirea indirectă intercalată în vorbirea directă (de exemplu, un citat) stă între virgule, eventual linii de pauză:
„Globalizarea şi regionalizarea”, se afirmă în lucrarea menţionată, „evoluează în cadrul unui accentuat proces de interdependenţă şi de concurenţă pe o piaţă internaţională tot mai exigentă.”
8. Semnul punct şi virgulă se foloseşte:
– pentru a despărţi idei distincte în cadrul aceleiaşi fraze:
O politică agresivă de preţuri poate avea efecte semnificative asupra puterii de cumpărare, calităţii vieţii şi nivelului de trai; exploatarea discreţionară a resurselor locale poate avea consecinţe în plan ecologic, dar şi social.
– pentru a evita ambiguitatea de interpretare:
Nu trebuie să aprofundăm prea mult ca să vedem greşeala; ca s-o corectăm însă e nevoie de timp.
9. Semnul două puncte se foloseşte:
– când urmează o enumeraţie, eventual după cuvinte precum: precum, ca, următorii/următoarele, de exemplu, de pildă, cum ar fi;
– când urmează un citat, mai ales după un verb al zicerii:
Documentul precizează: „Curtea Europeană de Justiţie este competentă pentru toate litigiile apărute între statele membre referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenţiei.”
10. Disjuncţia (sau) se poate indica prin bară oblică, care nu este precedată sau urmată de blanc.
cuprins/sumar.
11. Cratima ocupă jumătate dintr-un blanc şi stă între cuvinte, fără blancuri, pe când linia de pauză ocupă tot spaţiul unui blanc şi stă între blancuri:
dându-l (cratimă)
cuvânt – cuvânt (linie de pauză).
12. În cazul scrierii unor intervale spaţiale sau temporale, cratima dintre elemente ţine locul cuvintelor între… şi, deci este o exprimare pleonastică dacă se foloseşte între înainte de cele două elemente relaţionate prin cratimă:
între 1993 şi 1995, sau în perioada 1993-1995
(nu: între 1993-1995).
13. Se va evita dublarea (şi, în orice caz, triplarea) semnelor de punctuaţie (punct sau virgulă după „?” sau „!”); nu se pune virgulă înainte de linia de pauză ori de paranteză.
14. Semnul de punctuaţie final (punct, puncte de suspensie, semnul exclamării şi al întrebării) stă înainte de ghilimele dacă textul între ghilimele constituie un tot şi după ghilimele când textul reprodus e integrat în frază:
Criticul spune: „Argumentul e nefondat.”
Criticul spune că argumentul e „nefondat”.
15. Citatul în citat se va organiza grafic în următoarea ordine a ghilimelelor: ghilimele rotunde jos („) – ghilimele ascuţite/franceze (« ») – ghilimele rotunde sus (”). Citatul din citat nu va fi niciodată un titlu sau un nume de instituţie, care se scriu cu litere italice, boldate sau subliniat. Se afirmă în document: „Articolul B al Tratatului Uniunii Europene se referă la noţiunea de «cetăţenie a Uniunii» ca la un obiectiv de atins.”
DESPĂRŢIREA ÎN SILABE
Observaţiile următoare sunt legate în principal de modificările introduse de DOOM 2005 în privinţa despărţirii cuvintelor în silabe.
1. Împrumuturile şi numele proprii cu rezonanţǎ strǎinǎ se despart dupǎ regulile limbii române:
ca-te-ring
foeh-nul
ro-cker
Sa-li-gny
ca-thar-sis
ke-tchup
ång-ström.
2. Numele proprii de persoană nu se despart în silabe. De asemenea, nu se desparte prenumele de nume (se scriu amândouă în rândul următor).
3. Abrevierile nu se despart în silabe.
4. Nu se desparte la capăt de rând pe cratima cu rol fonetic (ex. făcându-i, ducându-se, într-un), dar se desparte pe cratima cu rol morfologic (de exemplu la cuvintele compuse) sau pe linia de pauză.
Prof. Elena PETCU, redactor Mangalia News.
Celelalte articole din serialul nostru ”Cum e corect?”, dedicat Gramaticii de toate zilele, le puteți citi aici.
