Balada meșterilor CUCi, care au zidit-o pe LoredAna, cu material de la fabrica Celco. 🙂
Din categoria: „Eu v-am făcut, eu vă omor”, întrucât mi se mai spune și „mama CUCilor). Scrisă cu ocazia lansării volumului colectiv „Fabrica de umor”, sponsorizat de compania „Celco” și a sărbătoririi a zece ani de existență a Clubului Umoriștilor Constănțeni (CUC) „Prăvălia cu umor”:
Pe Dunăre‑n jos,
Pe‑un câmp ciulinos,
Cucul Norea trece,
Cu tovarăşi zece.
Nouă poeţi mari,
Dar şi marinari,
Cu‑Ananie zece,
Care‑i şi întrece.
Cu Brumă, o mie,
trăgând de mistrie.
Merg cu toţi pe cale,
Se coboară‑n vale,
Pân’ la Slobozia,
Unde poezia
E reprezentată
De o mândră fată.
Ei vor s-o găsească,
În zid s-o zidească,
Fiindcă prea le scrie
Bine-n poezie.
Și mai au o jale,
Cum vin ei pe cale,
C-a lor Prăvălie,
Cu umor, se știe,
Stă să se dărâme,
S-ajungă fărâme,
De n-or tranforma-o,
Până n-or vedea-o
Pe-a lor Loredană
(Tot un fel de Ană)
-n haină elegantă,
Din beton turnată,
Și-or să strige-n ton:
„Tipa e beton!”.
Iată, cum mergea,
Că-n drum ajungea,
Începând urcușu’,
Pe-un ins, Nicu Dușu,
Nu vreun ciobănaș,
Ci un patronaș
De betoane, fiare
Adezivi, mortare…
Ei, cum îl vedea,
Mări-l întreba
Să le zică-anume
Care-s de pe lume
Mai faine betoane
Pentru LoredAne.
Dușu-i asculta
și mi-i sfătuia:
De vreți s-osândiți
Și să mi-o zidiți
Pe-astă Loredana
Mai ceva ca pe-Ana,
Tre’ să folosiți
Doar ce vă dau eu:
Marfă, nu rateu,
Marfă, nu rebut,
Da-mi plătiți tribut!
Aste fiind zise,
Cucii se pornise,
Înspre Slobozie,
Cu tot cu mistrie,
Ca să construiască
Și să îmi zidească
Mândră Loredană
Și cu tot cu pană.
Dar nici n-apucară
Beton de turnară,
Doar ce-o încuie
Și li se-nmuie.
Astfel Loredana
Își luă iar pana,
Trecu Dunărea
Și veni încoa,
Să le zică una,
Să le steie mâna
Prinsă pe mistrie,
Lângă zidărie.
C-am schimbat balada?
Știu, și care-i sfada?
Cum să m-osândesc
Și să mă zidesc?
Eu sunt mama lor,
Mama cucilor,
Deci eu i-am făcut,
Eu pot să-i omor!
Florentina Loredana Dalian,
Slobozia, 02 noiembrie 2018.
