Început de iarnă, poate prea monotonă şi caldă la Mangalia. Pe străzi sunt tot mai puţini oameni şi parcă nimic nu poate aminti de freamătul sezonului estival 2017.
Viaţa culturală, aici la marginea Pământului, este săracă. Artiştii ţării se opresc La Constanţa şi poate, de când în când, pe la Eforie.
Vă spuneam deci că, în această perioada a anului se văd puţini oameni pe străzile Mangaliei. Până mai acum 20-25 de ani, la orele dimineţii şi apoi după-amiaza, sute de oameni în uniformă de marină însufleţeau oraşul, de la nord la sud şi de la est la vest. Că uniforma era bleumarin, cu grade şi trese pe mâneci sau cu gulerul vestit în toate marinele lumii, impresia era deosebită pentru turistul în trecere efemeră de 12 zile petrecute la mare sau pentru localnici.
Copiii măreau ochii, fetişcanele erau numai zâmbete, iar cei mai în vârstă se gândeau la tinereţile lor pe care le-ar fi vrut să le dedice marinei dar, din varii motive, n-au reuşit să îmbrace o astfel de uniformă.
Să fim cinstiţi! Toţi cei care slujeau în uniformă Marina erau mândri de ea şi tot atât de adevărat este că erai invidiaţi de colegii lor din trupele de uscat şi chiar şi de aviatori.
Amintiţi-vă de paradele militare şi nu numai de cele ce se desfăşurau în Bucureşti. Când treceau marinarii, era un amestec de admiraţie şi invidie. Erau frumoşi, erau puternici, erau din start învingători, pentru că erau marinari. Marea a inspirat întotdeauna putere, mister şi nostalgie şi cei care o străbat sunt adevăraţi temerari. Cum să nu-i admiri, cum să nu-i respecţi.
Amintiţi-vă cum eraţi privit când plecaţi în permisie în trenul care vă ducea spre melegurile natale şi mai ales pe strazile oraşului sau satului de baştină. Cum se întrebau babele între ele: ”Al cui o fi maică, baiatul acela aşa de falnic şi de mândru în uniformă de marinar? Şi cum vă simţeaţi obligat să daţi bineţe tuturor celor întâlniţi în drumul spre casă pentru că eraţi o persoană foarte importantă (pe vremea aceea nu se ştia ce sunt alea VIP-uri).
Ehei, ce au mai trecut vremurile şi ce schimbări uluitoare s-au mai produs în viaţa uniformei de marină. Bleumarin-ul a devenit negru, tresele au fost împrumutate de SPP-işti şi muzicanţi, gulerul-simbol radiat din inventar şi ripstopul a căpătat culoarea crem. Şi pentru că bereta de marinar era mai tot timpul luată de vânt s-a optat pentru o şepcuţă gen ”coca-cola” care la o adică poate fi îndesată şi într-un buzunar.
Şi acum poftiţi de mai mergeţi în permisie în satul natal. Mai mult ca sigur veţi fi întrebat de baba Safta la ce firmă de pază lucraţi. Asta daca aveţi curajul să vă duceţi îmbracat militar. E păcat ca s-a ajuns să ne fie ruşine de uniforma Marinei. Mergeţi dimineaţa la intrarea în unităţile militare de marină. Daca o să vedeţi câteva ţinute militare o să fie mare lucru. Mai mult de atât, o să-i vedeţi pe tinerii militari profesionişti ducând pe umeraşe ripstopul crem pe care îl vor îmbraca obligatoriu în unitate. Să nu vă faceţi iluzii că pe ofiţeri şi maiştri militari o să-i vedeţi în uniformă. Există deja instalată o jenă generalizată.
Mai zilele trecute, având oarece treabă la Cercul Militar Mangalia, mi-a fost dat să vad ceea ce nu credeam că se va mai întâmpla: câţiva tineri militari ai Şcolii de Aplicaţie a Forţelor Navale făceau curăţenie în parcul instituţiei amintite. Îmbrăcaţi pentru muncă în vechea şi frumoasa uniformă bleumarin cu guler de marină. Doar pentru aşa ceva mai poate fi folosită.
Am scris cele de mai sus poate din nostalgia unor vremuri trecute. Poate noi, cei care am plecat din rândurile activilor, avem nişte fixuri. În perioada celor şase ani cât am predat tinerilor ofiţeri şi maiştri militari de marină de la Şcoala de Aplicaţie, vorbindu-le de restructurări şi casări, nu odată mi-am exprimat regretul pentru renunţarea la ceea ce a fost reprezentativ pentru Marină şi le-am expus temerea ca nu cumva, cândva, Marina să nu mai însemne decât o navă împodobită cu pavilioane şi beculeţe multicolore, iar singurul ei reprezentant, un băiat înalt, frumos, îmbrăcat într-o uniformă de culoare nedefinită, cu o sabie la şold, fireturi pe ambii umeri şi pe piept, în partea stângă, un număr nedefinit de barete, precum un general sovietic, veterean din cel de al treilea Razboi Mondial.
Mi-e dor de o uniformă de marină şi sper să li se facă dor şi celor care se ocupă de echiparea marinarilor. Iar la defilarea anuală pe sub Arcul de Triumf, să treacă marinari îmbrăcaţi, mândri, falnici, fără improvizaţii de echipare ce încearcă să păcălească poporul privitor din Piaţă şi de la televizor că au defilat marinarii.
A fost şi parada de 1 Decembrie 2017.
Au trecut şi marinarii noştri. Tineri, frumoşi şi echipaţi în costume de jandarmi, sau mă rog, ceva de genul ăsta.
La mulţi ani, Marina Română!
Mangalia News, 19.12.2017. Sursa: Liga Navală Mangalia.
