Sorin Mihai: La ultima ședință a Comisiei sociale, sănătate, culte și învățământ s-au întâmplat două evenimente notabile. Primul a fost marcat de eficiență: am reușit să discutăm cele șase proiecte de pe ordinea de zi în jumătate de oră. Este impresionant deoarece, de obicei, eram nevoiți să ascultăm elucubrații de ore întregi ale unui (să zicem) coleg care le știe pe toate, dar căruia nu prea îi iese și să le pună în practică. Ignorând, am reușit să concluzionăm rapid.
Al doilea eveniment a avut loc pe holurile primăriei: același coleg, frustrat de brusca lipsă de auditoriu, a răbufnit strigând în gura mare. În ultimul timp, am încercat să îl evit. La fel îl ignor și pe celebrul Săndel când strigă pe străzile Mangaliei. Însă mitocănia unora pare-se că înflorește la umbră: probabil își imaginează că prin tonul lătrat și prin minciuni mitraliate devin marcanți, ajung notabili.
Până la un punct, înțeleg că unii practicanți ai politichiei din Mangalia reușesc să-și atragă adepți prin comportament deșănțat, prin patetism lipsit de temeiul faptelor. Înțeleg și că, precum fluturii de noapte la bec, mulți sunt fascinați de tumbele unor ipochimeni care constituie, din punctul meu de vedere, rebuturi sociale. N-am înțeles niciodată cum unii pot să fie spectatori la spectacolul trist al câte unui nefericit care trăiește cu senzația că se râde cu el și nu de el. Dar, până la urmă, fiecare își merită în bună măsură opțiunile pentru anturaj, pentru valori, modul de a se raporta la sine și la cei din jur. Mă dezgustă și mă revoltă nu publicul naiv, ci bufonul a cărui imoralitate devine (pentru cei care se uită în gura lui) reper de conduită exemplară în comunitate. Asemenea acestuia au fost și alții: unii au becalizat discursul public, alții s-au exhibat prin media (profilul Columbeanu este celebru, în acest sens). Trist este, că la vremea lor, au devenit modele ale succesului în viață. Cu ani în urmă, întrebându-i pe elevii mei ce vor să devină în viață, mulți alegeau automat, ca ideal, o asemenea „vedetă” de televiziune.
Cu toată lehamitea provocată de subiect, revin asupra unei discuții din cadrul comisiei, care explică de ce sunt atât de vehement în fața ipocriziei și manipulării practicate de unii. În ședința din 26 septembrie revine pe ordinea de zi un proiect de HCL, cel referitor la căminul C9 din Neptun. Proiectul are un istoric interesant, și-a căpătat propria personalitate.
Prima dată a apărut în ședință anul trecut, când reprezentanții PNL au ieșit din sală. Este unul dintre proiectele redactate de mine împreună cu alți doi colegi. Deși a fost un efort considerabil, consilieri locali de la PSD și ALDE ne acuzau, ironic, că ne scrie proiectele doamna Boiță, fosta secretară a municipiului.
A doua oară a apărut avându-l ca inițiator pe primar: peneliștii locali, în urma discuțiilor pe care le-am purtat, și-au dat seama că intenția era bună, că proiectul este util. A fost momentul în care am început să discutăm proiectul în comisie. Au fost nu mai puțin de trei ședințe ale Comisiei Sociale, însumând vreo șase ore de discuții (același consilier local mai sus portretizat tot spune că nu am avut activitate în comisie: gura păcătosului adevăr grăiește, căci ne-am bătut gura de pomană cu acest proiect și cu altele asemenea acestuia, concluziile fiind ignorate de el cu dezinvoltură!). Amendamentele aduse proiectului au fost asumate unanim, chiar dacă reprezentăm formațiuni politice diferite. Numai că, surpriză!, la votul din cadrul ședinței, respectivul a votat împotriva propriilor sale amendamente, susținând că sunt ilegale și că, astfel, ne-a ajutat pe ceilalți să nu cădem în păcat! Proiectul a picat la un vot. Nu știu ce ar mai fi de spus…
Proiectul apare a treia oară. Joi, în comisie, individul încerca să ne spună că proiectul a revenit datorită lui, că îi aparține și că de vină suntem noi, ceilalți, care n-am înțeles intențiile sale. Nu este greu de înțeles tiparul de conduită: va face orice pentru a se scuza și, concomitent, pentru a da vina pe alții. Pentru mine este uimitor, însă, cum poate minți fără să clipească.
***
La ordinea zilei este și discuția despre împrumut, subiect inflamat de acuzații care mai de care mai bombastice, augmentat de analiști apăruți ca ciupercile după ploaie, în ambele tabere. Mă voi limita, acum, să spun că, în ședința din 31.05.2017, eram acuzat de un consilier ALDE că induc lumea în eroare și că proiectul nr. 10 de pe ordinea de zi este, de fapt, împrumutul. Iată că nu a fost așa, dovadă fiind proiectul de HCL de votat marți, săptămâna viitoare. Proiect la care voi cere (așa cum am cerut și în luna mai) să se precizeze clar ce presupune.
Am văzut că toate comentariile acuză un împrumut de 13 milioane de euro. Înainte să emit opinii, am cerut lămuriri: suma precizată este cea maximă care poate fi contractată, deci nu neapărat și suma care va fi împrumutată integral. Reprezintă o linie de creditare pentru viitoare proiecte de investiții. În plus, fiecare proiect ce se dorește a se finanța astfel va avea nevoie de votul consiliului local. Cu alte cuvinte, dacă proiectele de investiții nu vor fi aprobate tot de noi, nu va exista niciun împrumut. Dacă avem sau nu nevoie de anumite investiții rămâne o discuție deschisă”.
Mihai Sorin, consilier local UNPR, președintele Comisiei Sociala, Sanatate, Culte si Invatamant, 24.09.2017.
Mangalia News, Luni, 25.09.2017.
