Gata, nu mai rezist. Trebuie să scriu despre asta. Nu mai pot. Sunt ziarist de prin 2007, am 10 ani de scris la teșcherea și sper să mai strâng cel puțin încă 10. Efectiv de scris. Și vreo 20 de râs :)) Nu mă laud, doar spun.
Nu 10 ani de mâncat mici la terase pentru “documentare”, ci efectiv de scris. Redacție, teren, mii de articole. Print, online, tv, ca un dement ce sunt, m-am împins întotdeauna înainte. Chiar și atunci când nu aveam ce să mănânc din pricina ambiției mele absolut tâmpite de a crede în ceva sau cineva. Și, în tot acest timp, m-am lovit de tot felul de oameni. Băi, TOT FELUL. Majoritatea răi. Bă, RĂI. Oameni răi și ai dracu’. Oameni care, în loc să ajute, abordau o atitudine preferențială și de miserupism total. Bă, ai dracu numa să te enerveze, să te înjure, să-și bată joc de tine și de munca ta. Și le mergea. 90% dintre cei cu care am reacționat în toți acești ani au avut această abordare în acest domeniu, jurnalismul. 90%. Specialiști, alți ziariști, colegi, invitați, chiar și prieteni. Bă, aproape toți să-ți dea în cap la cotitură, să stea la pândă și să te ardă când ți-e lumea mai dragă. Și, totuși, iacătă-mă-s viu. Bă, viu!
N-am dat pe nimeni în judecată, nu mi-a venit să plâng, nu am suferit în veceu cu sticla de palincă lângă mine, nu s-a întâmplat nimic din astea. Mi-am asumat toate măgăriile și mi-am văzut de treabă în continuare. De ce mi-am asumat? Pentru că un jurnalist nu e un ghiocel. Un jurnalist nu e o păpădie. Nu e, bă, o pisicuță. Un jurnalist e un om tare, care identifică aproape instant situațiile de criză și le tratează astfel încât să iasă cât mai puțin dement din ele. Un jurnalist se enervează, NU se supără. Îi trece repede, își cere scuze și-și vede de treabă în continuare, cu următorul subiect.
Bă, dacă nu poți să fii tare, ca jurnalist, ce cauți în domeniul ăsta? Bă, ce cauți??? Te-au trimis prin Afganistan, Irak, ai văzut oameni dezmembrați, morți, violați, cu intestinele pe afară și acasă te simți jignit că te-a făcut unul prost? Băi, tu ești sănătos la cap? Bă, ești bolnav? Du-te, omule și vinde mure în piață. Fă altceva, domeniul ăsta nu e pentru tine.
Bă, dacă nu mi-am luat camioane de mu*e, de când lucrez în presă. Camioane, tiruri, TRENURI de muie, de la tot felul de bizari. Am zis io ceva? Nu. Mi-am asumat. Probleme? Nu. Și-atunci, cum să-mi tai io venele că mă face prost nu știu cine, alt ziarist, de exemplu, când io sunt atât de hârșâit, atâția ani de zile? M? Cum să mă dau eu lovit acum că mi-a zis nu știu cine nu știu ce și eu plâng de o săptămână și nu se poate una ca asta? Mă, cum să fac asta?
Mu*a face parte din jurnalism. Îmbrățișeaz-o. Întotdeauna va fi cineva care o să te certe, care să-ți vorbească urât, care să te sape, să te acuze, care să vrea să te vadă zbătându-te în agonie. Întotdeauna. Nu ai stomac pentru așa ceva, nu te băga. Te-ai băgat, asumă-ți.
Oamenii care îți vor zâmbi sunt puțini, prețuiește-i, oamenii care te vor ajuta sunt și mai puțini, iar oamenii care te vor aprecia sunt aproape de dispariție. Însoară-te cu ei, mărită-te cu ei sau adoptă-i.
Ave!
Cristian Ionescu, 22.09.2017.
