În august 2011, împreună cu dr. Ion Pâslaru, reuşeam, după doi ani de cercetări, să regăsim şi să readucem acasă, la Mangalia, unicul papirus antic descoperit pe teritoriul României. Printr-un miracol, artefactul a rezistat timp de peste două milenii într-un mormânt din necropola elenistică de la Callatis, dar, în momentul în care a fost scos din pământ, în contact cu aerul şi lumina soarelui a început să se dezintegreze.
Pentru a putea fi salvat de la distrugerea sa totală, papirusul a fost trimis de către Academia Română la Moscova, unde specialistul Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, şeful Departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat „A.S. Puşkin” din Moscova, a reuşit să-l conserve.
Timp de jumătate de secol, oamenii de ştiinţă români nu au mai ştiut absolut nimic despre acest papirus. În anul 2009, când am devenit directorul Muzeului de Arheologie „Callatis“ Mangalia, mi-am propus, printre multe alte proiecte, să regăsesc papirusul pierdut în urmă cu 50 de ani, la Moscova. După ce l-am readus la Mangalia, în anul 2013 am publicat cartea „Istoria singurului papirus descoperit în România“, după care am publicat informaţii despre papirus în mai multe volume şi reviste ştiinţifice şi în reviste de cultură. Redau, în continuare, o scurtă istorie a acestui artefact, deosebit de important pentru istoria Dobrogei şi, implicit, pentru istoria României…
Descoperirea mormântului cu papirus
În anul 1959, cu prilejul lucrărilor de sistematizare a oraşului Mangalia, mai mulţi arheologi ai Institutului de Arheologie al Academiei R.P.R. au efectuat cercetări arheologice de salvare în necropola elenistică. Cercetările au dus la descoperirea de noi monumente arheologice, printre ele fiind şi singurul mormânt din România în care s-a păstrat, în stare precară de conservare, un papirus datat în secolul al IV-lea a.Chr.
Mormântul a apărut în momentul în care se efectuau lucrări de nivelare a terenului din zona stadionului şi a teatrului de vară. Iniţial, a apărut un cerc din blocuri de piatră, cu diametrul de aproximativ 14 metri. În partea de vest au apărut urmele unui altar. În mijlocul cercului de piatră s-a observat o groapă rectangulară, iar în groapă arheologii au găsit: un kantharos, o pateră şi două farfurioare de mici dimensiuni. Vasele erau acoperite cu firnis negru şi erau ornamentate cu almete aplicate. Pe baza materialelor arheologice descoperite, între care şi două monede din timpul împăraţilor macedoneni Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare, mormântul a fost datat în a doua jumătate a secolului al IV-lea a.Chr.
Mormântul, orientat est-vest, construit din blocuri mari de piatră, lucrate doar pe laturile interioare, a apărut la adâncimea de aproximativ 1,50 m de la nivelul ringului de piatră. Orientarea este aceeaşi ca la toate mormintele de înhumaţie din necropola elenistică. Capacul era format din trei dale mari de calcar, iar pe el se aflau fragmentele unei coroniţe aurite ce imita cununa de lauri, alcătuită din frunze de bronz şi bobiţe de ceramică, prinse pe un cadru de os. Tot pe capac au mai apărut resturi de coji de ouă.
Continuând cercetările, arheologii au mai găsit un schelet bărbătesc, aflat într-o stare precară de conservare, cu lungimea de 1,75 m. Pe craniu avea o coroniţă asemănătoare cu cea de pe capac şi boabe de grâu. Au mai apărut resturi de ţesături de la îmbrăcăminte şi fragmente de la încălţămintea defunctului. Spre marea surprindere a cercetătorilor, între oasele mâinii drepte şi peste oasele bazinului au fost descoperite fragmentele unui papirus, înfăşurat ca un volumen, cu dimensiunile de aproximativ 0,30×0,05 m. Se întâmpla în ziua de 18 mai 1959 şi arheologii au hotărât ca papirusul să rămână acoperit, în mormânt, până la sosirea unui renumit specialist de la Moscova.
Trimiterea papirusului la Moscova, pentru conservare
După aproape două săptămâni de la descoperirea papirusului, a sosit la Mangalia Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, şeful Departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat A.S. Puşkin din Moscova. El a adunat fragmentele de papirus şi, împreună cu specialiştii români, le-a dus la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Pentru că în România nu existau condiţii pentru conservare, Prezidiul Academiei R.P.R. a hotărât ca papirusul să fie trimis la Moscova. Ca urmare, în ziua de 5 iunie 1959, prof. Radu Vulpe, reprezentantul părţii române, a predat papirusul, prin Proces verbal, lui Mihail Alexandrovskii, reprezentantul părţii sovietice.
De reţinut este faptul că, timp de jumătate de secol, despre soarta acestui papirus nu s-a mai ştiut absolut nimic, în România. În lucrările de specialitate se menţiona că papirusul a fost distrus în momentul în care a intrat în contact cu aerul şi lumina soarelui. Conform altor informaţii neoficiale, ruşii refuzau să ne înapoieze papirusul.
Vă invităm să citiți articolul integral, cu galeria foto impresionantă, în Ziua de Constanta.
Autor: Sorin Marcel Colesniuc, cercetător științific, doctor în Istorie.
Mangalia News, Miercuri, 30.08.2017.
