Marin Tănase: ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA ȋn anii marilor realizări – episodul 8

1
4768
astratex.ro

1-sn-mangalia

[Fragmente din volumul “CREȘTEREA ȘI DESCREȘTEREA ȘANTIERULUI NAVAL MANGALIA (UM 02029)”, documentar aflat ȋn lucru]

OAMENI ȘI FAPTE

Ȋn anul 1963, ȋn baza Ordinului Marelui Stat Major nr. CL 0856, la Mangalia, s-a ȋnființat Divizionul 133 Vedete, comandat de Cpt. Rg.3 Nicolae RADU. Unitatea a devenit operațională odată cu intrarea ȋn serviciu a Vedetei Purtătoare de Rachete VPR Nr.1, Clasa OSA-I (oca ȋn lb. rusă = viespe), proiect 205, la data de 30.12.1963, comandată Uniunii Sovietice de către Guvernul Republicii Populare Române.

[Republica Populară Româna a fost proclamată la data de 30.12.1947, când monarhia a fost abolită de regimul comunist, după ce Regele Mihai I (la titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen renunțase) a fost obligat să abdice. La data de 21.01.1965, a fost proclamată Republica Socialistă România, denumire care a fost păstrată până ȋn decembrie 1989.]

Guvernul R.P. Române contractase din Uniunea Sovietică 5 Vedete Purtătoare de Rachete (VPR-uri). La data de 25.10.1964, a intrat ȋn serviciu VPR nr.2, ȋn cadrul Divizionului 133 Vedete.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

La 10.12.1964, a intrat ȋn serviciu VPR nr.3.

La 27.12.1964, a intrat ȋn serviciu VPR nr.4.

La 01.10.1965, a intrat ȋn serviciu VPR nr.5.

Ȋn anul 1970, celor 5 VPR-uri li s-au dat numerele de bordaj 194÷198. Ȋn anul 1981, ȋn ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA (UM 02029), a fost construită a șasea Vedetă Purtătoare de Rachete, VPR 199, clasa OSA-I, care a intrat ȋn componența Divizionului 133 Vedete.

Schema Vedetei Purtătoare de Rachete VPR-199:

  1. – hangar al rachetei;
  2. – comanda de marș;
  3. – comanda de luptă;
  4. – puțul lanțului;
  5. – magazie de materiale;
  6. – magazie de muniție;
  7. – compartimentul instalației tunului prova;
  8. – cazarmă echipaj;
  9. – cabine;
  10. – dublu-fund;
  11. – bucătărie;
  12. – stație radiolocație;
  13. – cabine;
  14. – compartiment-mașini;
  15. – compartiment instalație tun pupa;
  16. – pereți transversali etanși.

Caracteristici tehnice: lungime L=39 m, lățime=7 m, pescaj T=1 m, deplasament D=215 tdw; viteza V=42 Nd.

Armament: 2 tunuri cal. 30 mm și rachete.

La data de 12.01.1992, VPR-urilor li s-au dat denumirile:

  • VPR 194 “ȘOIMUL”;
  • VPR 195 “VULTURUL”;
  • VPR 196 “ULIUL”;
  • VPR 197 “ACVILA”;
  • VPR 198 “ERETELE”;
  • VPR 199 “ALBATROSUL”.

VPR 199 “ALBATROSUL” construit ȋn SNM, ȋn anul 1981.

3-vpr-199

 

Ȋn anul 1989, Guvernul Republicii Socialiste Romania a comandat Uniunii Sovietice 3 Nave Purtătoare de Rachete, clasa TARANTUL I, proiect 1241 – RE: NPR 188 “ZBORUL” (intrată ȋn serviciu la 10.09.1990), NPR 189 “PESCĂRUȘ” și NPR 190”LĂSTUNUL” (intrate ȋn serviciu la 27.12.1991). Cele 3 NPR-uri au intrat ȋn componența Divizionului 150, ȋnființat la data de 01.01.1992. NPR-urile sunt propulsate de turbine cu gaz, având puterea totală (la o navă) P=32.000 CP.

Caracteristici tehnice: deplasament D=417 tdw, lungime L=56,4 m, lățime l=9,4 m, pescaj T=3,58 m; viteza Vmax.=45 Nd. Echipaj=60 de persoane. Armament: complexul reactive P-20M pentru lansarea rachetelor navă-navă; 1 x 76,2 mm AK-176; 2 x 6 x 30 mm AK-630; inst. lansare rachete antiaeriene STRELLA-3M.

Ȋn imaginea alăturată este Nava Purtătoare de Rachete NPR 188.

4-npr-188

La data de 15.12.2000, Divizionul de NPR-uri, clasa TARANTUL I, s-a unificat cu Divizionul de VPR-uri, clasa OSA I. Noul Divizion a fost organizat pe 2 Secții: Secția NPR-uri cu 3 nave URSS și Secția VPR-uri cu 3 nave: VPR 194 (URSS), VPR 198 (URSS) și VPR 199 (românească). Celelalte 3 VPR-uri: VPR 195, VPR 196 și VPR 197 au fost scoase din serviciu.

Ȋn 2004, VPR 194 “ȘOIMUL”, VPR 198 “ERETELE”și VPR 199 “ALBATROSUL”au fost scoase din serviciu.

Ȋn imagine sunt cele 3 VPR-uri, alături de 3 Vedete Torpiloare Mari (cu 4 tuburi lansatoare de torpile, TLT-uri) ȋn anul 2004, scoase din serviciu. Vor fi dezmembrate ȋn SNM, ȋn anul 2011.

5-vpr-uri-scoase-din-serviciu

Ȋn imaginea de mai jos este vedeta VPR 199 “ALBATROSUL”, ridicată pe Cala de Ridicare-Coborâre a SNM-ului pentru dezmembrare.

6-vpr-199-la-taiere

Ȋn anul 2005, unitatea celor 3 Nave Purtătoare de Rachete (construite ȋn URSS, ȋn perioada 1986÷1987) devine Divizionul 150 Rachete Navale, prin unificarea cu Divizionul de Rachete de Coastă.

De-a lungul timpului, pe lângă nave de luptă, ȋn ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA, s-au construit pentru Marina Militară și nave auxiliare, proiectate de ICEPRONAV GALAȚI, dar și nave civile, precum: pilotine, barje, ȋmpingătoare, un pescador, șalupe de intervenție etc., pentru beneficiari din țară și din străinătate. Totodată, s-au executat numeroase reparații capitale și curente la nave construite ȋn SNM sau ȋn alte șantiere din țară și din străinătate.

La data de 30 iunie 2004, odată cu vedetele VPR 194 “ȘOIMUL”, VPR 198 “ERETELE” și VPR 199 “ALBATROSUL”, au mai fost scoase din servicii următoarele nave ale Marinei Militare: BAC MARITIM 125, de 320 tdw (construit in SNM), Vedetele Torpiloare VT 320, VT 53, VT 54 (construite ȋn SNM), Tancul Maritim 131, Cazarmele Plutitoare (Nave Bază)“ARIEȘUL” și “BEGA”.

Ȋn imaginea alăturată sunt 4 nave (toate construite in ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA) ridicate pe cala  șantierului: BAC MARITIM 125, introdus ȋn șantier pentru dezmembrare; ȋn pupa lui este una dintre cele trei Ambarcatiuni Complementare Prova, din completul TRIDENT (anexat Dragorului Maritim DM 29), pregatită pentru dezmembrare; ȋn continuare, ȋn pupa ei este nava de demagnetizare “MAGNETICA 298”, aflată ȋn reparații, iar ȋn dreapta imaginii este Remorcherul șantierului, SN-170, aflat ȋn conservare.

BACUL MARITIM 125, de 320 tone, a făcut parte din Divizionul de Nave Auxiliare (DNA) pâna ȋn 2004, când a fost scos din serviciu. Această navă specială era destinată pentru aprovizionarea navelor militare, aflate ȋn misiuni pe mare, cu apă, alimente și diferite materiale. Divizionul de Nave Auxiliare s-a ȋnfiițat ȋn anul 2002, ȋn subordinea Bazei 1 Maritime, prin unirea Divizioanelor care aparțineau Bazei 335 Logistică, respectiv Bazei 330 Logistică. Ȋn data de 01.05.2005, Divizionului i s-a schimbat denumirea ȋn actualul Divizion Nave Speciale, care continuă tradiția Divizionului 129 Nave Auxiliare, ȋnființat ȋn anul 1964.

7-bac-maritim-125

Nava Maritimă de demagnetizare “MAGNETICA 298” a fost construită ȋn ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA ȋn anul 1989. Nava, de o complexitate deosebită, este destinată pentru prelucrarea câmpurilor magnetice ale navelor din Flota Navală Militară.

[O navă, având la bord multe instalații electrice, creează un câmp magnetic, care poate să atragă minele inamice. Demagnetizarea sau prelucarea magnetică este de fapt reducerea câmpului magnetic al unei nave, cu ajutorul unor câmpuri magnetice exterioare create de stații de demagnetizare.

“Demagnetizarea navei are drept scop reducerea componentelor permanente ale câmpului magnetic al navei, la valori minime, astfel ȋncât câmpul remanent, rezultat după compensarea componentelor inductive, să nu sensibilizeze senzorii minelor cu canal magnetic.” – “MAGNETOMETRIE-Aplicații ȋn Domeniul Marin”, autori: Octavian Baltag, Octavian Robu, Doina Costandache, Vasile Ignat – Editura “PERFORMANTICA”, Iași, 2003.]

8-magnetica

Nava “MAGNETICA 298”, proiect 1376 executat de ICEPRONAV GALAȚI, are următoarele caracteristici tehnice: deplasament standard D=386 tdw, lungime L=44,690m, lățime l=8 m, pescaj T=2,156 m, propulsive un motor 12LDSR-28F, P=2400 CP; viteza V=12 Nd; echipaj 10 membri. Face parte din Divizionul Nave Speciale.
9-magnetica-298

Ȋn ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA, până la data de 27 noiembrie 2000, când unitatea a fost scoasă din MApN și trecută ȋn subordinea Ministerului Industriilor și Comerțului, ca sucursală ȋn cadrul SC ARSENAL SA, fuzionând cu ROMARM, s-au fabricat, pentru Marina Militară Română, și alte tipuri de construcții plutitoare speciale, precum: Docuri Plutitoare, Ateliere Plutitoare (AP-uri), Pontoane Dormitor (PD-uri), Șalupe de Remorcare și Salvare (SRS-uri), Pontoane de Acostare, Ținte Navale și altele.

Doc Plutitor de 200 tf aflat ȋn dotarea Forțelor Navale Fluviale, dislocat ȋn Garnizoana Tulcea:

10-doc-plutitor-200-tf-tulcea

Caracteristici tehnice: lungimea Lmax. (cu pasarelele mobile deschise)=55 m, lățimea lmax.=17,50 m, ȋnălțimea de constructive H=6,10 m, imersiune Imax.=5 m, deplasament D=460 tdw. Suprafața punții de lucru: L=41,40 m, l=11,50m. Pescajul max. al navei andocate Tmax.navă=1,80 m. Sarcina maximă de ridicare = 200 tf.

Ȋn structura Divizionului de Nave Speciale, care are sediul ȋn Garnizoana Mangalia, pe lângă alte nave auxiliare, sunt și 3 Șalupe de Remorcare și Salvare, construite ȋn SNM: SRS 578, SRS 580, SRS 581.

Caracteristicele tehnice ale șalupei SRS 580: lungimea L=22,75 m, lățimea =4,80 m,pescajul T=1,46 m, deplasament D=57,50 tdw; viteza Vmax.=11,21 Nd; echipaj=6 persoane; propulsive=2x3D6 (150CP); autonomie=3 zile/200 Mile marine.

Ȋn imaginea următoare este SRS 580, construit ȋn anul 1982, ȋn SNM. Ȋn plan ȋndepărtat se vede Podul rutier, peste Lacul Mangalia, inaugurat ȋn luna august, 1989.

11-salupa_maritima_de_remorcare-salvare

Ȋn partea dreaptă a imaginii, lângă Pontonul de Acostare, este un Atelier Plutitor (AP 49) construit ȋn SNM, dislocat ȋn Garnizoana Tulcea.

Caracteristicile tehnice ale AP-ului 49: lungimea Lmax.=70,60 m, lățimea=14 m, ȋnălțimeade constructive H=3,50 m, pescaj Tmediu=1,30 m, deplasament D=1160 tdw.

Compartimentele de lucru ale Atelierului Plutitor: Reparații corp navă; Reparații motoare; Reparații armament și ASA (arme sub apă); Prelucrări mecanice; Reparații mașini și instalații electrice; Reparații aparatură radio și electronica; Tâmplărie; Velărie; Metrologie.

12-atelier-plutitor-49-tulcea

ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA, UM 02029, fiind singurul șantier naval militar din România, nu se subordona Centralei Industriale Navale Galați, conduse ȋn anii ’80 de dr. ing. Gelu CAHU, dar era organizat ca și șantierele navale civile din componența acesteia, cu unele particularități impuse de MApN.

Ȋn anii ’80, SNM avea cca 2800 de angajați civili și cadre militare, la care se adăugau cca 140÷150 de militari ȋn termen (ciclul de un an și patru luni). Detașamentul de lucru cu militari ȋn termen era ȋn subordinea Direcției Economice a MApN-ului  (condusă, ȋn perioada 1981÷1986, de Gen. Victor Atanasie Stănculescu) dar, ȋn teritoriu, era la dispoziția comandantului UM 02029 Mangalia. Comandanții Detașamentului de lucru, ȋn anii ‘70÷’80, au fost: Col. STAN, apoi, Col. Dumitru NISIPEANU, urmat de Lt.col. Dumitru OAIE.

Detașamentul era format din militari ȋn termen, care erau repartizați la echipele de muncitori din șantier, funcție de pregătirea sau meseria fiecăruia, ȋn cadrul cărora lucrau 8 ore/zi. Ȋn restul timpului unei zile, aveau program de instruire militară, ca la orice unitate militară din țară. O parte din banii obținuți, ȋn urma muncii prestate de militari, era depusă la CEC, pe numele fiecăruia, iar o parte intra ȋn contul Detașamentului. Când se lăsau la vatră, militarilor li se ȋnmânau CEC-urile cu sumele primite pentru muncile prestate. Corpul de Gardă al Detașamentului asigura paza ȋntregului șantier naval militar.

[Colonelul Victor Atanasie Stănculescu a fost avansat la gradul de Gen.maior de Nicolae Ceaușescu, ȋn anul 1968, după ce trupele Tratatului de la Varșovia, conduse de URSS, au invadat Cehoslovacia. Având funcția de prim-adjunct al Ministrului Apărării Naționale, ȋntre anii 1986-1989, Gen.maior Stănculescu verifica personal activitățile UM 02029 Mangalia. S-a interesat, ȋn mod deosebit, de construirea Vedetelor Blindate Fluviale și a Navelor pe Pernă de Aer.]

Navele militare construite ȋn România nu se realizau sub supravegherea Registrului Naval Român, ci sub observarea reprezentanților Comisiei Militare Nr.1 pentru Constanța și Mangalia, condusă, ȋn anii ’80, de Cpt.Rg.1 ing. Gheorghe GRIGORIE.

Ȋn conformitate cu Legea Nr.5/1978 cu privire la organizarea și conducerea unităților socialiste de Stat, precum și la funcționarea acestora pe baza autoconducerii muncitorești și autogestiunii economico-financiare, ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA avea o conducere colectivă, constituită ȋn Consiliul Oamenilor Muncii (COM).

Conform Organigramei din anii ’80, structura organizatorică a ȘANTIERULUI NAVAL MANGALIA (UM 02029) arăta astfel:

  • Director: Cpt.Rg.2 ing. Teofil POP (A fost director ȋncepând din 1980, când, prin Decretul de Stat Nr.64/05.03.1980, șantierul naval militar a fost ȋmpărțit ȋn două, astfel ȋncât Sectorul 1 rămânea sub denumirea SNM, UM 02029 Mangalia, iar Sectorul 2 devenea SN “2 MAI” Mangalia, condus de Cpt.Rg.1 ing. Iuliu CHIOREANU. Teofil POP a condus SNM-ul până ȋn anul 1988, când, prin Decretul Nr.25/1988, semnat de Nicolae Ceaușescu, a fost numit Comandant Unic al Portului Constanța. Din anul 1988 și pâna ȋn ianuarie 1990, directorul SNM-ului a fost Cpt.Rg.1 ing. Ștefan NENCIU, urmat, apoi, de Cpt Rg.1 ing. Cornel LĂPĂDATU.
  • Inginer Șef (ȋn Organigramă, ȋn anii ’80, nu exista funcția de Director Tehnic): Cpt. Rg.2 ing. Gheorghe ILIE, care l-a urmat pe Cpt. Rg.1 Octavian COSTEA. După Cpt.Rg.2 ing. Gheorghe ILIE, funcția a fost ocupată de Cpt.Rg.2 ing. Cornel LĂPĂDATU, urmat de Cpt.Rg.3 ing. Virgil LAZĂR;
  • Contabil Șef (nu exista funcția de Director Economic): Lt.col. Constantin STRȊMBEI, care avea ȋn subordine pe șeful Serv. Financiar, PMC (personal muncitor civil) Ec. Vasile TUDORAN și pe șeful Serv. Contabilitate, PMC Ec. Teodor DEDIU;
  • Director Comercial: Col. Marius POPESCU, urmat, după ieșirea acestuia la pensie, de Cpt.Rg.1 ing. Gheorghe ILIE.

Serviciile din SNM și șefii acestora, ȋn anii ‘80:

  • PPUP (Pregătirea, Programarea și Urmărirea Producției, devenit ulterior Serv. PLUP, unde L=Lansarea) – șeful Serviciului, din 1980 până ȋn 1988, Cpt.Rg.1 Ștefan NENCIU, care, apoi, a fost directorul SNM-ului după plecarea lui Teofil POP la Constanța. L-a urmat, la conducerea serviciului, Cpt. Rg.1 ing. Ioan TODAȘCĂ, fostul șef al Secției I;
  • Proiectări: Cpt.Rg.1 ing. Tiberiu BURDEA, urmat de Cpt. Rg.2 ing. Cornel LĂPĂDATU. După numirea acestuia pe funcția de Inginer Șef, l-a urmat la conducerea Serv. Proiectări Cpt. Rg.3 ing. Ion VOICU;
  • Tehnic: Cpt.Rg.2 Ion BALINT;
  • CTC: Cpt.Rg.2 ing.Mircea SUCIU. După ce Cpt.Rg.1 ing. Ioan TODAȘCĂ a fost numit șef Serv. PLUP, Cpt.Rg.2 ing. Mircea SUCIU a preluat conducerea Secției I;
  • Plan-Dezvoltare: Cpt.Rg.3 ing. Ion NEDELEA;
  • Organizarea Muncii: PMC ing. Paul POPA. Șeful Biroului Protecția Muncii era M.m.pr. MUȘAT, care a fost urmat pe funcție de PMC sing. Rodica NICOARĂ.
  • Administrativ: Col. Dumitru NISIPEANU, după ce a predat conducerea Detașamentului de Lucru Lt.col.-lui Dumitru OAIE.
  • Aprovizionare: PMC Ec. Constantin BĂRBULESCU;
  • Transporturi: PMC.ing.Maria CHELU;
  • Personal-Ȋnvățământ-Retribuire (viitorul Serv. Resurse Umane): Col.Ec.Gheorghe COSMA.

Secțiile de Producție:

  • Secția I, Construcții si Reparații Nave: șef Secție Cpt.Rg.1 ing. Ioan TODAȘCĂ, urmat de Cpt.Rg.2 ing. Mircea SUCIU.
  • Atelier  Trasaj Clasic și Trasaj Optic: PMC ing. Silviu DIACONU;
  • Atelier Construcții Corp Nave (Sablare-pasivizare, Debitare, Confecții, Fasonări table și profile, Asamblări, Montaj): Cpr.Rg.3 ing. Alexandru VARTOLOMEI;
  • Atelier Lăcatușerie Navală(Cazangerie, Vulcanizare, Matisori) : Cpt.Rg.3 ing. Virgil LAZĂR;
  • Atelier Sudură: PMC sing. Ion MARINICĂ;
  • Cala de Ridicare-Coborâre Nave și Doc Plutitor: M.m.pr.IONIȚĂ, urmat de M.m.I Marin DINA.; după acesta funcția a fost preluată de PMC Maistru Constantin FOTIN.

Cala de Ridicare-Coborâre nave, ȋn anul 2008:

13-snm-cala

Secția I, Hala Construcții Corp Navă:

14-hala-ccn-ext

  • Secția a II-a, Turnătorie și Prelucrări Termice, Mașini Unelte, SDV-uri, Mecanică, Tubulatură și Zincaj: șef Secție, Cpt. Rg.3 ing. Ion BUZAȘ, urmat de Cpt.Rg.3  ing. Virgil LAZĂR, după care, funcția a fost preluată de PMC ing. Gheorghe ANTOHI.
  • Atelier Turnătorie: PMC ing. Victor PASCALE, urmat de PMC ing. Marin DRAGU, după plecarea acestuia la Uzina Republica București, unde a ocupat funcția de Director Tehnic;
  • Atelier Mașini Unelte: PMC ing.Victor VILĂU, urmat de PMC ing. Adriana VARTOLOMEI, după care funcția a fost preluată de PMC ing. Gheorghe ANTOHI;
  • Atelier SDV-uri: PMC Maistru Geles COJAN;
  • Atelier Mecanică: PMC sing. Victor TROFINENCO, urmat pe funcție de PMC ing. Ion AFTENIE;
  • Atelier Tubulatură și Zincaj: PMC sing. Mircea ȘTEFOI.

Ȋn imaginea următoare este Bazinul SNM-ului. Ȋn plan ȋndepărtat sunt: ȋn stânga, Hala Lăcătușerie, ȋn centrul imaginii este Hala Construcții Corp Navă, iar ȋn dreapta, Hala Tubulatură. Ȋn prim-plan este o navă ȋn dezmembrare, iar ȋn centrul imaginii sunt trei pescadoare intrate ȋn șantier pentru reparații.

15-bazinul-snm-ului

  • Secția a III-a, Velărie, Tâmplărie, Electrotehnică Navală, Laborator Electronic, Vopsitorie:  șef Secție, Cpt Rg.1 ing. Gheorghe TUDOR, urmat ȋn fucție, după numirea lui ca șef al Atelierelor de Reparatii Navale (ARN) ale Marinei Militare, de Cpt.Rg.2 ing. Marian DOBRESCU.
  • Atelier Velărie: PMC Maistru Alexandru DRAGU;
  • Atelier Tâmplărie: existau 2 formații conduse de PMC maistru Ștefan JIANU și PMC maistru Zamfir RĂDULESCU;
  • Atelier Electrotehnică navală [Saturări și derulare cabluri electrice, Montaj armături el., Tablouri Electrice și PAM (Protectie antimagnetică)]: PMC ing. Mihai IONESCU;
  • Laborator Electronic: PMC ing. Ion PASCU, urmat ȋn funcție, după 1986, de PMC ing. Gheorghe CIOCAN;
  • Atelier Vopsitorie: PMC Sing. Traian DINU.
  • Secția a IV-a, Mecanic-Șef [Sectorul Energetic, Bobinare Electromotoare, Reparații și ȋntreținere instalații de ridicat, instalații sub presiune, utilaje, mijloace de transport uzinal (strungari, mecanici, electricieni), Fabrica de Oxigen, Fabrica de Acetilenă]: șef Secție, PMC ing. Ștefan FRUSESCU, șef Sector Energetic, PMC ing. Tudose SECRIERU.

16-intrarea-principala-a-snm-ului

Ȋn anii ’80, ȘANTIERUL NAVAL MANGALIA, UM 2029, era una dintre ȋntreprinderile românești foarte puternice.

“A fost singular ca structură, a executat la ordin orice dorință megalomanică a defunctului comandant suprem, dar și necesarele comenzi economice și sociale. Cândva fala Dobrogei și a țării, astăzi ȋntr-o situație de supraviețuire.”, <<”Noi am fost părinții vapoarelor, noi le-am ȋnmormântat”, Aurelia Lăpușan, Ziua de Constanța, 09.0ct.2006>>.  [Titlul articolului este de fapt afirmatia fostului director general al ȘANTIERULUI NAVAL MANGALIA, ing. ec. Eugen Lucian TUDOR, căruia doamna prof. univ. Aurelia LĂPUȘAN i-a luat un interviu, ȋn anul 2006.].

-Va urma-

Bibliografie

Site-urile: <<“Mangalia ȋn paginile vremii”, Aurelia și Ștefan LĂPUȘAN, Editura Dobrogea, 2007>>; <<“Scurtă prezență a Marinei la Mangalia”, Cam.Fl. (r) Petrică STOICA>>; <<”Noi am fost părinții vapoarelor, noi le-am ȋnmormântat”, Aurelia LĂPUȘAN, Ziua de Constanța, 09 Oct. 2006>>; “Istoric-Forțele Navale Române”; “Romania Navy, after 1945: Black Sea Fleet”; “Degaussing ships/tenders: Automatica, Electronica, Energetica, Magnetica”; “Almanahul Forțelor Navale 2007”; “Almanahul Fortelor Navale 2010”; “Floating workshop”; :296-298:Degaussing ships/tenders…”; << MARINA LA MANGALIA 2990-2010 Liga Navală Română- filiala Mangalia>>; “Aspecte din evoluția CONSTRUCȚIILOR NAVALE”; “ România Liberă, 05 noiembrie, 2014, “Observator de Constanța, 11 august 2015”; Observator de Constanța, 08.dec. 2015; ”ELEMENTELE STRUCTURALE ALE CORPULUI NAVEI”; <<“ Șantier militar transformat ȋntr-un atelier de tinichigerie”, Cristian ANTON, Jurnalul Național, 27 iulie 2016>>;  “Parcul Industrial Mangalia”; WIKIPEDIA.

Marin Tănase, Miercuri, 4 ianuarie 2017.



piese-auto-mangalia.ro



1 COMENTARIU

  1. Îmi permit să completez acest articol istoric, foarte bine scris: ,,…după ce Regele Mihai I (la titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen renunțase)…” cu precizarea că renunțarea la titlu o făcuse cu mult timp înaite, bunicul Regelui Mihai, Regele Ferdinand, în timpul Primului Război Mondial, când ne aflam în stare de război cu Imperiul German.

Leave a Reply