“Ce ai făcut, mă, nene, măăă…?” Sigur știți expresia făcută celebră de Mihai Bendeac… Am fost acasă în week-end, la Mangalia, ca orice localnic mutat forțat de împrejurări… M-am emoționat, atunci când am văzut primul pescăruș, când am simțit mirosul specific litoralului natal, dar mai ales când am văzut marea mea dragă… Ne-am cazat și am pornit avizi spre plajă… Una bucată copil 1 an și 5 luni, în căruț, doi părinți cu mâinile pline de colace, saltele, jucării și alte minuni și una bucată adolescentă.
…Mergem pe lângă piață, apoi ne continuăm drumul spre Delta, prin spatele Cazinoului și mai apoi spre faleză. Trotuar nu există, iar unde este trotuar, lipsesc din dale… Mergem pe stradă, printre mașini și gropi. Căruciorul rezistă :)) …Ajungem la faleza de sus… Coșmar!!! Totul este decopertat, iar muncitorii se uită plini de admirație, de la umbra unui tei bătrân, cum crapă betonul proaspăt turnat… În tot acest timp, turiștii înjură (pe bună dreptate… și noi cu ei, la unison)…
Iau căruțul pe sus, iar hernia mea de disc urlăăă… Hai să coborâm spre plajă, pe unde??? Pe scări, logic. Rampă, yok. Din nou, iau căruțul pe sus. Ajung pe faleza de jos, admir peisajul două secunde, căruciorul se împotmolește într-o groapă, apoi urmează o denivelare. Trecem peste…, sunt acasă. Alte scări, de această dată sparte. Le ocolim, să nu ne rupem picioarele. Ajungem pe plajă: peturi, mucuri de țigări, cioburi, diverse ambalaje…., mă fac că nu le văd. Căutăm un loc unde să stăm. Toată plaja e plină de umbrele și șezlonguri. 150 de lei pe zi (…). Între ele nu ai voie să te așezi, în fața lor nici atât, în spate da…, locurile “amenajate” pentru prostime sunt infime pentru marea de oameni…
Plecăm de pe plajă spre pensiune și o luăm pe faleza de jos, ocolim cu eleganță denivelările și ajungem la Poseidon… UPS, rampă dublă cu ciment spart. Facem haz de necaz, dar denivelările și cimentul spart continuă până în dreptul spitalului. Ce mai contează, când ești acasă? ?? Pe seară, ieșim să mâncăm în oraș. Din curtea spitalului, (…) pornim pe faleză. O jumătate de oră am plimbat un ambalaj, pentru că nu am găsit niciun coș de gunoi…
Prin Saturn, mare hărmălaie și kitsch… Mergem și aici pe stradă, căci trotuare yok, iar unde sunt, arată ca după bombardament, sau sunt parcate pe ele mașinile turiștilor… De jenă, nu mai continui…
Mangalia a murit, oameni buni! Sunt tristă și revoltată. Avem o perlă și nu știm ce să facem cu ea. (…) Este momentul să nu ne mai uităm în ograda vecinului și să ne rezumăm la a arunca vina în brațele lui X și Y. Este vremea responsabilizării și a lui “Fă ceva!” …Cine să facă??? (…)
Ozyy Menabit, am încredere în tine, te rog, luptă! Eu te susțin, atât ca localnic dar și ca jurnalist.”
———————————————————————————————
Later edit: Daca mie mi-a fost greu sa plimb un carucior cu un copil mic pe faleza, oare cum se simte o persoana cu dizabilitati, in carucior?? Este inuman sa-i supunem la un chin in plus pe acesti oameni… Si acum in week-end, si anul trecut, am vazut zeci de astfel de persoane (majoritatea pacienti ai sectiei de ortopedie) care se plimbau pe faleza… Faleza este pentru promenada… Parintii si nu numai, noi toti stim cat de benefic le este copiilor aerul de mare, dar pentru ei (aici ma refer la parinti) este o corvoada sa isi duca copiii la plimbare pe faleza sau pe dig. Pentru că, da, acolo este altă poveste… Daca nu esti atent, te poti rani foarte grav. In plus, pe digul mare, spre Farul genovez, nu exista balustrada de protectie… Copiii se joaca, alearga… O secunda de neatentie le poate fi fatală…
Maria Andreșiu, reporter/redactor Realitatea Tv, luni, 4 iulie 2016.
