Mangalia versus edili
– serial, partea a 4-a.
– Puterea partidelor –
“Să presupunem că un primar independent al unui oraș se duce sa propună proiecte care să se realizeze cu participațiune de fonduri din Uniunea Europeană. Nu-l bagă nimeni in seamă.
Să explic si de ce: pentru că este independent. Aceste proiecte nu se pot face decât cu acordul guvernului României, iar guvernul este condus de obicei de un partid sau o coaliție politică. Nicodată nu ar ajuta un primar independent să aibe realizări, mai întâi l-ar obliga să intre in partid. Si atunci votantul care a votat un independent este înșelat.
Apoi, în primul rând pentru că fondurile acestea se aprobă pe proiecte, în urma unor negocieri guvernamentale. Nici nu contează despre ce sunt proiectele, parcuri in mijlocul câmpului la sate, săli de sport in scoli fara elevi, … ori parcul Evergreen, sau Callatis – Istorie… Nu contează pentru că nu scopul proiectelor contează, ci banii. Apoi că primarul X va trebui sa foloseasca firmele de consultanță, e obligat prin lege, numai pe cele care sunt afiliate guvernului, deci le-a creat partidul. Astfel că din miliardele de eur care au intrat in Romania prin investiții europene, parte importanta din ele ajung la politicienii de la partide, chiar dacă sunt in opozițe sau la putere.
De exemplu, Callatis a atras 3 milioane de eur investiție din care 1 milion eur trebuia sa fie participațiunea primăriei Mangalia; tot ce s-a facut este o groapă la mișto să pară că s-a lucrat ceva, dar in acte sunt convins ca figurează cu proiectul la minim 30%. Si pe buna dreptate, adica deja 1 milion de eur a fost decontat la fonduri cu facturi catre firma de consultanță cu care s-a înaintat proiectul, si probabil la arhitecți si la alte cheltuieli birocratice care au necesitat o alta consultanta.
Deci, din proiectul Callatis șpăgile politice deja s-au luat de catre cei din guvern care au aprobat proiectul.
Iar UE stie ca acestea sunt șpăgi legale din moment ce procentele din proiect catre firmele de consultanta sunt platite prin lege din fondurile europene. UE dă fondurile cu condițiuni, după propria politică. Câteodată se pupă spre beneficiul românilor, alteori nu.
Ca să se continue proiectele trebuia început lucrul fizic la ele. Asta inseamna ca primăria sa plătească facturi, si pana la final ceea ce-i depășește participațiunea sa fie decontat. Pentru asta e nevoie de cash-flow, adică să aprobe consilierii fonduri din bugetul orașului. Dacă orașul nu are banii se împrumută. Pentru ce? Pentru proiecte care nu aduc beneficiu pe masura investițiilor, pentru ca primarul sa se laude cu o realizare, dar de drept pentru ca partidele sa-si ia partea din fondurile europene.
In cazul site-ului Callatis, orasul Mangalia urma sa cheltuiască 900.000 eur pentru ca un anumit partid să aibe o realizare. Portul Turistic din Mangalia a fost facut in mandatul trecut, prin urmare mandatul prezent i-a sabotat conservarea si l-a lasat sa se deterioreze.
Dar proiectele europene actuale ale Mangaliei au avut altă soartă. Opoziția politică din consiliul local împotriva primarului a blocat fondurile sau a amânat alocarea de fonduri cu scopul precis de a nu se îndeplini la termen, astfel să poată acuza primarul de incapabilitate. Acestei opoziții nu i-a păsat că nu se va mai putea deconta continuarea proiectului din fonduri europene. Nu stim încă ce se va intampla, depinde de alegeri.
Pe de altă parte primarul s-a izolat, a închis ambasadele și nu a purtat nicio negociere cu opoziția, din propriul orgoliu. Care este si aceasta o cauză a nefinalizării proiectelor.
Opoziția, după ce a blocat continuarea proiectelor, a aprobat după încheierea termenelor de finalizare fonduri din bugetul local, ca apoi sa trâmbițeze prin diverse circuri mediatice că primarul e un incapabil. O fi, dar nu de-aia. Dar de ce s-a aprobat bugetul pentru finalizarea proiectelor? Ca votanții să cuantifice in mod palpabil cât pierde orașul, să acuze primarul pentru asta, să câștige ei primăria.
Cum ar conduce ei orașul cu așa gaură la buget? Cu alte împrumuturi. Dar deja au dovedit că nu au respect pentru banul public al orașului, preferă să falimenteze orașul pentru putere. Nici primarul nu-i mai breaz, a preferat acelasi lucru, a riscat să nu se finalizeze proiectele decat sa piardă in razboiul politic si de orgolii. A jucat, a riscat – a pierdut. Ai pierdut, du-te acasă! Este o ipocrizie să insiști că ești capabil, exact după ce ai dovedit că nu ești.
Proiectele s-ar relua spre decontare din fondurile europene dacă se poartă o negociere la nivel de guvern. Nu s-ar putea propune decât la nivel de partid național, iar avocații ar putea găsi o cauză fortuită care să prelungească termenul. Altfel pe viitor orice proiect am propune pentru a beneficia de fonduri europene va fi respins din cauza de istoric de incapabilitate.
Aceasta este o altă moștenire grea a acestui război politic.
E clar că un independent sau candidatul unui partid slab nu va putea relua finanțarea. De aceea acest articol se numeste “Puterea unui partid”.
Dar, personal am o intrebare: Cine are nevoie ca aceste proiecte sa fie finalizate? Care este beneficiul lor? Decât să investim 1 milion de eur din bugetul nostru in proiectul Callatis, nu mai bine îl finalizam cu un alt proiect orășenesc 100%, cu o investiție de bun simt decât sa facem pietrele acelea vizitabile, asa de vreo 100.000 eur? Ne-am eliberat de proiectul european in valoare de 3 milioane eur prin depășirea termenului de finalizare. Să răspundă cei care nu au fost in stare, atat politic cat si juridic, daca au risipit banii obștii. Consecința se va reduce la faptul că nu mai putem accesa fonduri, asta cred că ne va obliga la o autogospodărire mai înțeleaptă.
Atât primarul, cât și opoziția sunt vinovați pentru nefinalizarea proiectelor. Cei mai vinovați sunt cei care au făcut circul de prost gust. Acum vor să ne convingă să-i votam tot pe ei.
Intrebarea rămâne: Totusi, noi pe cine votăm?”
sursa: Ozzy Menabit, 10.03.2016.
