Adela Stîngu:
La fiecare patru ani trebuie sa aud aceleasi tampenii: ‘’ăla e hot, eu sunt cinstit’’, ‘’ăla e prost, eu sunt destept’’, ‘’ăla minte, eu sunt sincer’’.
Si ce incepe sa ma enerveze cel mai tare este faptul ca noi, astia mici si prosti, la fiecare patru ani devenim brusc si mai mici, si mai prosti.
In loc sa tinem noi cu noi, tinem cu ursul. Deodata ne luminam si ni s’arata candidatul ideal pe care il sustinem de zici ca o sa faca ala statuie celui mai bun sustinator al sau.
Patru ani clevetim despre cat de curva e politica si in campanie punem botul la toate vrajelile frumos ambalate pe care ni le ofera curva.
Treaba noastra nu e in campanie, treaba noastra e in aia patru ani in care trebuie sa cerem socoteala zilnic pentru munca prestata de alesi.
Iar in campanie este treaba lor sa ne demonstreze cine sunt, ce sunt in stare si daca merita angajati sau reangajati in functia respectiva.
Fara sa-mi explice si ce hoti si incompetenti sunt ceilalti, fara sa arate cu degetul catre cineva. Fara sa-mi vanda gogosi cum ca el, minunatul si deosebitul, vine sa ma salveze.
Acu’… cica e musai sa votezi. Ca e spirit civic. Ca daca nu votezi, esti complice cu aia rai. Ca trebuie sa te implici. Ca dracu mai stie ce. Da’ unde-i candidatul?
Că eu vreau unul care sa-mi ucida complicitatea si sa-mi reinvie spiritu’ civic. Să vina sa-mi spuna: ‘’uite dom’le, eu stiu sa fac asta si asta, si ma mai pricep la aia si la ailalta. Candidez pentru ca eu cred ca pot face lucruri bune si pot demonstra asta aratandu-va ce-am realizat prin munca mea de pana acum.’’
D’ăia cu bălăcăreală tot văd de un sfert de secol încoace. D’ăia normali, fără bălăcareală, avem pe undeva?
Adela Stingu, 28.02.2016.
