În anul 1971, un profesor din comuna Albeşti, care se afla în excursie în zonă, descoperea din întâmplare o aşezare fortificată. Profesorul a luat imediat legătura cu arheologul Nicolae Cheluţă Georgescu, care a început imediat prospectarea zonei.
Amplasată la 13 km vest de Mangalia, pe drumul spre Negru Vodă, Cetatea de la Albeşti s-a remarcat prin aglomeraţia de materiale ceramice şi blocurile de piatră descoperite. Toate aceste vestigii s-au aflat în atenţia arheologilor Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, ani întregi. Câmpurile din zonă au fost verificate şi răsverificate, la fel şi fotografiile aeriene existente în acel moment. S-a observat clar conturul patrulater al fortificaţiei. În anul 1974, au început campaniile de cercetare arheologică sistematică, conduse de profesorul Adrian Rădulescu.
Vestigii de o însemnătate deosebită
În cele 12 ha, suprafaţa pe care se întinde locuirea de pe platou, s-au descoperit vestigii de o însemnătate deosebită. Vase ceramice greceşti şi getice, amfore greceşti ştampilate, care oferă încadrări cronologice clare pentru existenţa fortificaţiei (amfore de Sinope, Rhodos, Thassos, Kos), statuete, cu o înălţime de aproximativ 30 cm, sau medalioane ceramice, toate sunt expuse la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa sau la Muzeul Callatis din Mangalia. Statueta din ceramică reprezentând-o pe Cybela, zeiţa fertilităţii pământului, sau Afrodita, ceramică grecească fină, cupe şi platouri, boluri, monede, unelte agricole, toate se află expuse în muzeele din Constanţa şi Mangalia.
Cetatea a funcţionat între secolele IV – III a. Chr, iar zidurile cu o grosime cuprinsă între 1,20 şi 1,70 m şi o înălţime de 1 m au atras atenţia specialiştilor. Modul perfect de îmbinare al blocurilor de piatră, care nu au avut niciun fel de liant între ele, i-a surprins pe arheologi.
Muzeograful Irina Nastasi, membru al echipei de cercetare Albeşti, spune că tehnica de construcţie a zidului de incintă este specifică tradiţiei greceşti.
„Feţele, interioară şi exterioară, sunt lucrate din blocuri mari de piatră făţuită, între care se aşeza emplectonul, alcătuit din piatră informă amestecată cu pământ. Lăţimea zidului de incintă atinge aproximativ 1,30 m în prima etapă de funcţionare – 1,70 m în cea de-a doua. S-a păstrat pe o înălţime de până la 1 m (cam 0,60 – 0,80 m). Intrarea în fortificaţie era situată pe latura de sud. Fortificaţia a atins cea mai mare suprafaţă în urma extinderii din etapa a treia de evoluţie, atingând aproximativ 73 x 33 mp. Blocurile cu cele mai mari dimensiuni, aparţinând incintei a III-a, ating dimen-siuni de până la 1,15 m lăţime şi 1,65 m lungime”, a declarat muzeograful.
Punct strategic
Mai mult, povesteşte Irina Nastasi, interiorul fortificaţiei închidea complexe cu diferite utilităţi şi beneficia de străzi sau spaţii deschise pavate cu dale mari de piatră şi de un sistem de canale care conduceau apa pluvială în exteriorul zidului de incintă, spre vale.
Concluzia este că aşezarea era un punct strategic pe drumul ce mergea de la Callatis spre Dunăre, dar de asemenea, era un important partener comercial pentru oraşele greceşti de la malul Mării Negre.
Irina Nastasi spune că aşezarea face parte dintr-un sistem complex de aşezări, cum e cea de la Hagieni, cea de la Coroana, specifice modului de organizare a teritoriului rural al cetăţilor doriene.
Continuarea, în cugetliber.ro, Joi, 30 aprilie 2015.
