LA LIMITA SUPRAVIEŢUIRII
În pădurea din Jupiter, într-o cocioabă, locuieşte o familie săracă. Pentru ei, sărbătorile de iarnă nu înseamnă magie, ci doar noi lecţii de supravieţuire de azi pe mâine. Nu vor mânca bucate alese, nu vor asculta colinde, iar Moş Căciun nu le ştie drumul.
De când s-a născut, Andrei Cosmin, de un an şi cinci luni, nu a văzut în jurul său decât pădure. Micul lui univers se împarte între cămăruţa sărăcăcioasă, fără geamuri, cu pereţi murdari, cu o laviţă unde mama sa încearcă să înghesuie câteva rufe şi plita încinsă, de care părinţii îl feresc.
Micuţul locuieşte împreună cu părinţii săi, Cristian Dogaru de 46 de ani şi Ionela Drăghici de 28 de ani, într-un spaţiu ce a aparţinut fostei unităţi de grăniceni din Pădurea Comorova.
Ce vor face de sărbători? Părinţii dau din umeri. Nu au bani să cumpere beteală şi globuri. Dar omul nu-şi pierde speranţa: „Dumnezeu e mare şi puternic“, spune el.
Cocioaba este situată pe drumul dintre Cap Aurora şi Jupiter, la câteva sute de metri de şosea. Nu este la vedere. Pe drumuri ştiute doar de pădurari şi de hoţii de lemne, mergi câteva sute de metri şi apoi se întrevede o casă sărăcăcioasă. O culme de rufe întinse şi fumul ce iese printr-un horn improvizat sunt singurele indicii că acolo locuieşte cineva.
După ce trecem prin noroaie ajungem în prispa casei. Înaintea noastră iese bărbatul. Un om simplu, îmbrăcat sărăcăcios, dar curat. Imediat iese şi femeia cu care trăieşte şi care i-a născut un copil. „Stă mai mult cu cel mic, de teamă să nu se ardă la plită“, ne explică bărbatul. Când ni se deschide uşa cămăruţei îi înţelegem temerile. Cămăruţa are doar câţiva metri. Plita este un real pericol. La cei aproape doi ani, un copil ca Andrei nu stă locului o clipă.
Odaia este învelită cu celofan, peste care s-au pus câteva bucăţi de cărămidă, pentru a nu-l lua vântul. Uşa se deschide la fiecare vânticel, iar crăpăturile au fost astupate cu haine vechi. Era mai îngustă decât tocul, atunci când au luat-o de la herghelia Mangalia.
Viaţă în întuneric
Nu au lumină în casă, lucru care le lipseşte cel mai mult. De cum se lasă întunericul, orice activitate se opreşte. Omul spune că dacă ar avea un generator ar putea măcar să aibă în casă un bec.
Apa este o altă mare problemă. Lichidul vital este luat dintr-o gură de canal descoperită după ce s-au tăiat copacii din pădure. Omul merge cu noi şi ne arată cum procedează. Scufundă un pet în bazinul colector şi îl scoate plin cu apă. O apă nu tocmai limpede. Suntem nedumeriţi. Beau apă de aici? Omul ne răspunde afirmativ din cap.
Vă invităm să citiți articolul integral AICI și să vă spuneți opiniile despre situația descrisă mai sus, iar, dacă există binevoitori care se oferă să-i ajute pe acești oameni, îi invităm să acționeze cu ce pot și să ne scrie.
Luni, 29.12.2014.
