Câini vagabonzi. Milioane de euro destinaţi rezolvării problemei numărul 1 a Bucureştiului au fost aruncaţi pe fereastră.
Politicienii au amânat adoptarea unor legi privind animalele fără stăpân, primăriile fac afaceri pe seama lor, iar ONG-urile funcţionează, în cele mai multe cazuri, doar pe hârtie.
TRAIAN BĂSESCU – MAIDANEZI.
Prima încercare mai serioasă de rezolvare a problemei câinilor vagabonzi din Bucureşti a avut loc în urmă cu 13 ani, când primarul de atunci al Capitalei, Traian Băsescu, a declanşat o campanie de eutanasiere a acestora. Deşi acţiunea a început în forţă, a fost oprită în scurt timp din cauza protestelor organizaţiilor de protecţia animalelor, care susţineau că metoda este barbară şi ineficientă.
Primarul a cedat şi când în ţară a sosit legenda franceză Brigitte Bardot, cu care Traian Băsescu a semnat un protocol de neagresiune. Totuşi, campania de eutanasiere a continuat, dar mult mai discret şi, cel puţin pe hârtie, între 2001 şi 2008 au fost omorâţi circa 150.000 de câini, potrivit datelor Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) din cadrul Primăriei Generale a Bucureştiului. Cifra este, însă, contestată de ONG-urile din domeniu, care susţin că în realitate în spatele acesteia se ascund doar scurgeri de fonduri.
De altfel, după 2000, toate măsurile mai consistente pe care le-au luat autorităţile locale au avut loc doar în preajma câte unui eveniment tragic.
În 2006, un cetăţean japonez a murit la Bucureşti după ce a fost muşcat de un maidanez – numit ulterior Bosquito de apărătorii săi. Atunci, autorităţile Capitalei au anunţat o nouă campanie de strângere a câinilor, dar demersul s-a soldat cu adunarea a doar câţiva zeci de câini din cei peste 60.000 despre care se estimează că trăiesc în Capitală.
Câteva luni mai târziu, guvernul a propus un proiect de ordonanţă de urgenţă care să permită eutanasierea rapidă a animalelor fără stăpân, însă actul normativ nu a fost niciodată adoptat. Simultan, au apărut mai multe iniţiative legislative contradictorii ale parlamentarilor, unele pro-eutanasie, altele contra acestui procedeu. Nici una nu s-a transformat în lege, potrivit unei analize a Mediafax de acum doi ani.
Lege blocată patru ani la deputaţi
LEGE EUTANASIERE MAIDANEZI. Autorităţile s-au ferit să mai eutanasieze câini vagabonzi după ce Senatul a adoptat aşa-numita Lege Marinescu – propusă în 2007 de deputatul Marius Marinescu – care interzicea uciderea animalor şi permitea doar sterilizarea maidanezilor. Totuşi, legea nu a devenit niciodată activă, deoarece, deşi a trecut rapid de senatori, a stat la Camera Deputaţilor, camera decizională, patru ani.
Abia în noiembrie 2011, deputaţii au aprobat-o, însă, surprinzător, într-o formă total opusă, care permitea anihilarea comunitarilor după ce autorităţile locale consultă populaţia prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunări.
Documentul a fost contestat la Curtea Constituţională a României (CCR) de 70 de deputaţi PSD şi 54 de deputaţi PNL, tocmai pentru că forma aprobată de Senat diferea radical de modul cum a ieşit din Camera Deputaţilor. În ianuarie 2012, CCR a admis neconstituţionalitatea prevederilor privind eutanasia. Decizia a făcut ca legea Marinescu sau Legea câinilor fără stăpân să-şi reia drumul pe care anterior îl parcursese cu greu în patru ani.
Şi, deşi a trecut din nou destul de repede de Senat, s-a înpotmolit încă o dată în Camera Deputaţilor.
Abia săptămâna aceasta, după moartea copilului de patru ani muşcat de şapte câini, preşedintele acestei camere, Valeriu Zgonea, a declarat că va face toate demersurile pentru a grăbi aprobarea documentului. Iar comisia juridică a anunţat că va începe dezbaterile săptămâna viitoare.
Minciunile din spatele ONG-urilor
ONG IMPOTRIVA EUTANASIEI. Deşi în Bucureşti sunt înregistrate cel puţin 30 de asociaţii pentru protecţia animalelor, doar patru semnaseră în 2009 un protocol de colaborare cu Administraţia pentru Supravegherea Câinilor fără Stăpân. Majoritatea organizaţiilor de profil sunt constituite din doi membri, în general soţ şi soţie, iar cei mai mulţi voluntari sunt pensionarii, după cum arăta „România liberă“ într-o analiză pe această temă. Bătrânii nu au însă posibilităţi financiare, aşa încât de cele mai multe ori îngrijesc câinii în jurul blocurilor sau direct pe stradă.
Iar colaborarea între autorităţi şi ONG-uri s-a desfăşurat cu sincope, cele două părţi preferând mai degrabă să se atace reciproc. De exemplu, chiar preşedintele Asociaţiei „Caleidoscop“, asociaţie incriminată iniţial că ar deţine unul dintre câinii ucigaşi, îi acuza pe cei din subordinea Primăriei. “Cei de la Adminisraţie nu au nici cele mai elementare cunoştinţe de comportament canin. Ei nu au fost puşi până acum în situaţia de a lucra cu animalele. Doar îi luau în laţuri, de multe ori brutal, îi băgau în boxe şi le dădeau în cap acolo”, afirma, pentru „România liberă“, în 2009, Carmen Secăreanu.
Cititi continuarea in romanialibera.ro, Joi, 05.09.2013.
