Despre romanul „Blestem”, al scriitoarei Dora Alina Romanescu, volum care a câștigat un important premiu la un festival de creație de la Toronto, în 2012:
„«Blestem» – o carte alertă, ilustrând inspirat realismul magic şi fantasticul de tip popular, este, neîndoielnic, romanul care dă adevărata măsură a talentului prozatoarei imbatabile în a pune în ecuaţii epice studii de caz, prilejuind nemiloase radiografii ale societăţii contemporane, confruntate cu o gravă confuzie a valorilor morale, culturale, familiale, relaţionale, religioase, economice, politice, sociale şi etnice. Ardeleancă aclimatizată în Dobrogea, Dora Alina Romanescu se înscrie într-o fericită paradigmă a prozatorilor dinlăuntrul Arcului Carpatic, în sensul că buna şi temeinica gospodărire a discursului românesc se asociază cu inerenta tentă morală în descendenţa ilustră a lui Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu, Pavel Dan sau Iulian Dămăcuş. Infatigabila autoare se întoarce neîncetat spre leagănul mitic, care este satul năsăudean al copilăriei, şi-i consacră pagini de mare forţă evocativă, radiografiind cu realism numeroase destine ce se zbat dramatic între tentaţia păcatului şi salvarea purităţii ancestrale”. (Ion ROŞIORU).
***
„«Blestem» certifică vocaţia de romancier a Dorei Alina Romanescu, probată încă din cărţile anterioare. Acest volum al său configurează destinele dramatice, neîndurătoare, impresionante a două femei, mamă şi fiică, Victoria şi Ana, din ţinutul muntos, acoperit de păduri fabuloase, Rebra, din zona Năsăudului. Captivant, scris cu emoţie şi înţelegere, având numeroase momente tensionate ce se întrepătrund cu poveşti de dragoste, «Blestem» propune o lectură atrăgătoare despre soartă, noroc, fericire şi hotărâri care schimbă esenţial vieţile oamenilor”. (Ovidiu DUNĂREANU).
***
„Dora Alina Romanescu, o cunoscută şi apreciată prozatoare contemporană, ne dă o lecţie de viaţă, scriind «Blestem», un roman puternic, zguduitor, conducându-şi eroina de la eşec la reuşită, de la condamnare la eliberare, de la frustrare la împlinire. Autoarea, care are o conştiinţă scriitoricească demnă de remarcat, observa, la un moment dat, că în creaţie nu e necesar numai talentul, ci şi voinţa, munca, elemente cu ajutorul cărora se şlefuieşte, se desăvârşeşte, se realizează opera artistică. În ciuda acţiunii ce se complică tot mai mult, asemeni drumului parcurs într-un labirint, în ciuda apariţiei a tot felul de personaje stranii, rămân în centrul atenţiei în mod spectaculos două eroine, mamă şi fiică. Ambele sunt frumoase şi sclipitor de deştepte, pasionale şi expansive, exuberante, având o viaţă tumultuoasă şi aspiraţii înalte. Ceea ce devine deosebit de interesant este faptul că cele două par să aibă, până la un punct, un destin comun. Fiecare dintre ele dăruieşte totul într-o relaţie în care cel ales se dovedeşte nevrednic de o mare iubire. Frumoasa şi rebela Victoria îşi transformă clocotul inimii prea pline în venin, otrăvită de dragostea vieţii sale, bărbatul fără suflet, care trăieşte patima clipei, apoi o uită. Lovită, rănită, ea foloseşte anatema ca pe o armă de apărare, crezând că ea o va ajuta, îi va ostoi suferinţa şi, în acelaşi timp, îi va anihila duşmanii, dar blestemul se va întoarce ca un bumerang împotrivă-i şi o va lovi cumplit. Ana merge până la un punct pe calea mamei, lăsându-se dusă de valul pasiunii, însă ea nu va deveni obsedată de răzbunare, văzându-şi, aşa cum e firesc, de propria viaţă. Lectura este palpitantă, atractivă, învăluitoare, prozatoarea având marele merit de a-şi acapara cititorul, făcându-l să stea cu sufletul la gură”. (Carmen CĂTUNESCU).
***
Fragment din romanul „Blestem”:
„La fel ca o mamă, Rebra îşi cheamă, din când în când, copiii acasă, ca să le aducă aminte că apă mai bună decât este cea din izvorul locului unde te-ai născut n-ai să găseşti, că pâinea coaptă în cuptorul din lut, din curtea mamei, este mai gustoasă decât oricare alta, indiferent că-i făcută din cel mai de soi grâu, că nu poţi muşca din această pâine până nu rosteşti «Tatăl nostru», ca să mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru că-i frământată de mâna mamei și în ea care a pus dragostea, iubirea, dorul şi alinarea sufletului ei. În Rebra, în zilele de duminică, oamenii îşi îmbracă hainele de sărbătoare şi pornesc spre biserică, unde se roagă pentru o viaţă mai bună, neuitând să mulţumească şi pentru ceea ce au primit până în prezent. Cei veniţi la rugăciune se aşază în genunchi împreună cu preotul şi se roagă pentru binele comunităţii, pentru cei plecaţi în ţări străine, să-şi câştige un trai mai prosper, pentru ca Dumnezeu să-i ocrotească pe cei buni şi să le dea o şansă celor rătăciţi. Dacă cineva îşi doreşte un loc de taină, aici şi-l găseşte. În amiezile de vară, când căldura de peste zi alungă toate vietăţile spre umbra pădurilor, liniştea devine atât de profundă încât îţi ţiuie urechile. În aceste clipe auzi pădurea oftând, izvoarele chicotind, vântul suspinând, pământul gemând. Căldura de peste zi este stinsă de aerul răcoros al serilor, iar în timpul nopţii, cerul Rebrei este stropit de o infinitate de steluţe care-ţi încântă ochiul şi-ţi încarcă mintea cu întrebări la care e greu să capeţi un răspuns. Cine doreşte să cunoască un ţinut în care frumuseţea virgină îţi dă fiori, trebuie să-şi îndrepte paşii spre Rebra”.
(…)
„Ce înţeleaptă ai devenit…”
„Îmi faci complimente?”
„Nu, ia cuvintele mele ca pe o constatare.”
„Mulţumesc, prietenul meu de nădejde. Uneori am fost răutăcioasă cu tine, dar prezenţa ta în permanenţă în mintea mea mi-a salvat viaţa.”
„Ai fost o femeie puternică, cu mintea şi forţa rebrencelor, femei de la munte, care, ori de câte ori cad la pământ, se ridică şi merg mai departe, indiferent cât de abrupt este drumul pe care-l au de parcurs… Apropo, cât ai de gând să stai în Rebra?”
„Cât ne simţim bine.”
„Ce veţi face cât staţi acasă?”
„Eu cu Adel vom urca pe Dealul Mare. Vreau să-i arăt locuri pe care nu le poţi uita niciodată, chiar dacă uneori ai trăit şi experienţe care ţi-au marcat existenţa”.
„Ce vei face cu Dealul Mare?”
„Nu-l voi înstrăina niciodată, ci va rămâne ca o mărturie a trăiniciei familiei mele, a mea, în aceste locuri unde au bântuit blestemele, ura, stafiile, dar au fost învinse de iubirea divină ce mi-a fost presărată în suflet şi, ori la câte încercări am fost supusă, nu am renunţat la ea”.
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă invităm să le (re)descoperiți, iar cine dorește să aibă în biblioteca sa romanele cu autograf, din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
Mangalia News, 27.05.2024.
