Prea scurtul drum de la Hagiada, la AntiHagi…
Se spune despre El că nu are dicție, nu este un bun orator și este „varză”, ca antrenor!
Da! Nu are un discurs desăvârșit, dar nici nu s-a specializat în retorică și oratorie, ci în fotbal…, jocul acela la care ne pricepem toți, pe care mulți îl joacă dar care împinge în vârful piramidei doar pe cei mai talentați, serioși și inteligenți! Fotbalul i-a dat tot ceea ce are și l-a învățat tot ceea ce știe! L-a făcut celebru și respectat pe toate stadioanele lumii, iar cele vreo patru limbi străine pe care le vorbește cursiv, tot acestui sport le datorează.
În fotbal a reușit pentru că l-a ajutat familia, locul în care a învățat respectul pentru muncă, seriozitate și loialitate. Tot în familie a deprins dorința de a performa muncind și calitatea de a-ți spune deschis gândurile (franchețea).
Datorită acestor calități a devenit jucătorul numărul 1 într-o echipă a României plină de fotbaliști excepționali, cu mentalitate de învingători. Acea echipă ne-a lăsat moștenire cele mai frumoase amintiri despre fotbalul românesc! Ea ne-a scos pe străzi și a adus bucuria în sufletele românilor. În acele momente uitam că suntem fani ai unor echipe diferite și ne bucuram împreună, ca niște români învingători. El nu era rege, dar era propus, evident metaforic, ca președinte!
Dincolo de ceea ce propunea strada, era însă căpitanul unei echipe care ne-a făcut să uităm de eșecuri și să credem posibilă orice victorie. Pe teren sau în vestiare, a învățat până la perfecțiune limbajul fotbalului! Acum, din păcate, în deplină „armonie” cu atomizarea societății românești, pentru tot ce a realizat și realizează există foarte mulți contestatari, care fac acest lucru cu o înverșunare greu de înțeles.
Uneori trăiesc impresia că toate aceste contestări fac parte din campanii dirijate împotriva sportului românesc. Și mă întreb de ce? Cui folosesc? Am mai avut acest sentiment și în situatia altor sporturi, precum tenisul de câmp, gimnastică, handbal, lupte, box, atletism, etc., când antrenori sau sportivi excepționali, care ne-au adus cele mai importante medalii, au devenit țintele unor guri turbate, dirijate de lunete bine ascunse, care împroșcau venin și ură.
Victoriile și performanțele, în orice domeniu, țin treaz spiritul și mândria unei națiuni. Prin îndepărtarea de acestea, poporul se obișnuiește cu rolul de învins atât de bine, încât începe să accepte ideea că este „croit” dintr-un material uman de calitate inferioară. Iar atunci când spiritul și mândria unei națiuni sunt distruse, națiunea respectivă încetează să mai existe. „Demolarea” valorilor este un pas important către acest deznodământ!
Tot ce spune, știe și face Hagi îi este răstălmăcit și contestat! Ca antrenor, i se reproșează continuu două meciuri (cu Slovenia), pe care echipa României le-a dominat copios, dar a avut ghinionul câtorva bare și altor zece – cincisprezece șuturi care au trecut la câțiva cm de acestea. În meciul retur, la București, Slovenia a avut un șut imposibil care, din păcate pentru noi, s-a dus în gol. Așa s-a pierdut o calificare, după o perioadă în care devenisem obișnuiții turneelor finale și datorită jucătorului Hagi. Tot românii au fost primii care l-au contestat ca antrenor și atunci când, antrenând Galatasaray, a ieșit locul doi în campionat și a câștigat cupa Turciei.
În România a construit, de la zero, cea mai importantă școală de fotbal. Cu o echipă de copii a ieșit campion, iar în acest an are iarăși o bună șansă să câștige campionatul! Dacă nu va fi să fie, i se va mai pune un eșec în spate! De ce? Pentru că Hagi este privit ca un învingător, chiar și de cei care-l contestă, iar acesta este doar meritul său!
Are fotbaliști la toate loturile naționale! Foarte mulți din jucătorii crescuți la școala lui, chiar daca nu sunt Messi, Mbappe sau Ronaldo, joacă la echipe importante din România sau chiar în fotbalul european.
Fiica sa, Kira Hagi, care a studiat actoria la New York Film Academy, unde s-a licențiat în Film, iar după aceea a urmat studii aprofundate de actorie la Londra, este o actriță foarte talentată, disciplinată, extrem de muncitoare și de modestă. Spun asta toți regizorii și actorii care au lucrat cu ea!
Fiul său, Ianis Hagi, nu este un obișnuit al discotecilor, nu se droghează si nici nu face paradă de banii părinților, ci a muncit foarte mult, reușind să devină un fotbalist cunoscut la nivel internațional. Acum, de asemenea, muncește din greu… pe bani buni, la una din echipele de mare tradiție din Europa. Glasgow Rangers tocmai i-a prelungit contractul, în condiții la care alți jucători selecționați la naționala României nici măcar nu visează, chiar dacă, accidentat fiind, nu a mai jucat de un an.
Ce poate face mai mult un om, ca să fie respectat!?
Este evident pentru oricine că Hagi se pricepe mai bine decât oricare dintre noi la fotbal. De asemenea, vede mai bine decât oricine problemele fotbalului românesc și vorbește despre ele pentru că nu poate tăcea. Nu-i este recunoscut nici măcar acest drept, fiind asaltat cu întrebări la care, vrea nu vrea, trebuie să răspundă. Și o face cu orgoliul său de învingător, care a făcut posibilă o carieră sportivă de excepție. Și o mai face exprimându-și gândurile cu franchețe, așa cum a învățat în familie! Iar franchețea sa, pe care românii prea obișnuiți cu discursul politic nu o mai apreciază, a devenit ținta mișto-urilor unor indivizi care nu au realizat nimic memorabil în viața lor.
Personal cred că acest tip de mișto la adresa oamenilor care ar putea realiza lucruri mărețe, în orice domeniu, daca ar fi înțeleși și ajutați, este chiar cauza nereușitelor noastre ca și popor. Avem un comportament șmecheresc și distructiv, nu știm să respectăm munca, apreciind doar fariseismul și golănia!
Dacă vă mai întrebați vreodată de ce nu reușim să găsim drumul corect, alunecând din rău spre și mai rău în orice domeniu, luați în calcul și această cauză!
Să ne fie de bine…, dacă se mai poate!
Marian Apostol, 19 martie 2023.
