Un copil care lovește, nu e rău. E un copil care poartă o frică adâncă

0
257
carturesti.ro%20

Natura copiilor este una generoasă și iubitoare. Acesta este unul din acele adevăruri de netăgăduit. Totodată este și una din mantrele pe care îmi doresc să le aibă fiecare părinte al cărui copil lovește, mușcă sau are alte gesturi agresive. Cred că în ultima vreme nu îmi mai place cuvântul agresiv, atunci când descriu aceste gesturi. Îmi place să le numesc strigăte de ajutor, sau mecanisme de apărare disperate.

Cum apare agresivitatea?

Oamenii de știință au descoperit, de câteva zeci de ani, că reacția ființei umane atunci când simte teamă poate fi de trei feluri: luptă, fugă sau „îngheț” (fight, flight sau freeze). La mamifere este la fel. Așadar, agresivitatea este reacția de „luptă” dictată de creierul nostru reptilian atunci când simțim teama. De aceea, a pedepsi un copil care mușcă sau ciupește presupune a nu ține cont de faptul că acel comportament este cauzat de o teamă adâncă. Procedând astfel, noi dăm atenție gestului, ignorând teama care îl cauzează. De aceea, eu nu încurajez sancționarea comportamentului, ci oprirea lui blândă. Mai jos voi detalia cum.

Ce temeri stau ascunse în spatele agresivității?

De cele mai multe ori este teama de separare care s-a instalat în creierul copilașului mai demult, fie la naștere, fie într-un episod în care copilul a fost separat mai mult de unul din părinți. Teama de separare se și moștenește genetic, asemenea altor dureri emoționale profunde care se transmit de la părinți, bunici, străbunici etc copiilor, lucru dezvăluit de unul din cei mai mari specialiști în neuroștiință ai momentului, dr. Dan Siegel. Alteori, agresivitatea este rezultatul fricii de moarte sau al fricii că cei din jur nu te plac. Așa cum observăm, toate aceste temeri au la bază teama de a nu supraviețui.

Ce nu funcționează, atunci când copilul lovește?

Este inutilă repetarea legii universal valabile “Nu avem voie să lovim”. Copilul, indiferent de vârsta pe care o are, și-a internalizat această regulă și orice repetare a ei îl face să se simtă un copil rău și defect, care nu merită iubire și atenție. Pedepsele nu funcționează nici ele, fiindcă, așa cum spuneam mai sus, abordează doar comportamentul, neluând seama fricii care cauzează agresivitatea. Chiar dacă ar putea avea rezultate pe termen scurt (deși pedepsele rareori dau rezultate în astfel de cazuri), pedeapsa doar adaugă mai multă durere și teamă la teama deja existentă. Astfel, copilul ar rămâne în continuare cu dureri emoționale nevindecate.

Ce putem face pentru a elibera copilul de acea teamă și a scăpa de agresivitate?

Relația parentală pe care eu o încurajez este una în care atunci când apar probleme în comportamentul copilului, părintele îl ajută să vindece teama și suferința emoțională pe care copilului o are. Atunci când teama se disipează, va dispărea de la sine și comportamentul nedorit. Acest proces este asemănător bolii și simptomului: când tratăm boala, dispare simptomul. Când tratăm simptomul, de multe ori boala rămâne. […]

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Citiți continuarea AICI.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply