Lucian Ciuchiță – Ziua Mondială a Scriitorilor…
Pe un colţ de birou, într–un etui scorojit, zăceau, ca într–un salon de terapie intensivă, Stiloul, Pixul şi Creionul.
Agonizau de ani buni, iar speranţa în revenirea zilelor de altă dată murea zi de zi, odată cu ei.
„Fraţilor, le spunea Stiloul, ne apropiem de sfârşit! Mă duc şi eu, aşa cum s–au dus şi străbunii mei: stylus–ul roman, penelul din fibre de papirus, pana de gâscă şi tocul cu iubita lui călimară… Voi mai aveţi o şansă. Tu, Creionule, poate vei fi găsit de un copil care să–ţi ascută vârful şi să–şi deseneze cu tine visurile. Pixule, e suficient să–ţi schimbe cineva pasta şi vei putea să scrii măcar procese verbale sau chitanţe. Dar eu nu mai am niciun rost! Cerneala s–a uscat, peniţa e ruginită, capacul scârţâie. Acum sunt la moda tastele, touch–ul, ecranul tactil, tableta … Câteva rude mai pricopsite, alde Parker, Montblanc şi care or mai trai, vor mai servi la semnarea unor acorduri internaţionale sau la autografe oferite de celebrităţi. Cu timpul vor pieri şi ele!
Acum, eu mă duc după tatăl meu, Petrache Poenaru!”
Un zgomot uşor le atrase atenţia.
Cineva intrase în birou şi umbla de colo–colo cu pas uşor.
Apoi, capacul exfoliat se ridică încet, ca un chepeng de beci medieval. O rază de lumină punea în evidenţă praful gros. O mână puternică i–a ridicat uşor. Doi ochi albaştri îi priveau cu duioşie.
„Copii, aţi lenevit destul! E vremea să ne apucăm de treabă!”
Creionul a fost şters şi vârful său atât de ascuţit încât putea să rivalizeze cu cel mai fin ac.
Pixului i–a fost schimbată pasta şi i s–a curăţat arcul.
Cu Stiloul a fost mai greu! I–a schimbat peniţa, i–a spălat rezervorul, i–a pus cerneală proaspătă şi i–a uns capacul.
Apoi, cel care se străduise atât să le redea strălucirea, grăi:
„Uite cum facem: cu tine, Creionule, voi schiţa planul, tu, Pixule, vei scrie titlurile de capitole şi cuprinsul. La sfârşit, Stiloule, vei înşira cuvintele cu sens şi armonie, vei încânta ochii şi vei deschide minţile. Vei face din fraze imagini şi din subiect temă de reflecţie. Împreună, vom semna CARTEA!
Şi luaţi bine aminte: Câtă vreme trăieşte CARTEA, trăiţi şi voi!”
Munciseră pe brânci, cu frenezia pe care doar pasiunea ţi–o poate oferi.
Toţi patru gâfâiau ca nişte maratonişti care încheiaseră cursa sub barem. Patru? Da!
Da, pentru că al patrulea era Lucian Ciuchiţă, omul care îi salvase din etui–ul scorojit, pentru a le reda demnitatea de prieteni ai Scriitorului.
Pixul, Creionul şi Stiloul se retrăseseră într–o casetă din piele fină, care nu se închidea niciodată.
MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist și scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, 03.03.2021, de Ziua Scriitorilor.
