La pas, prin Țara lui Moș Craciun. “Hai și tu”, în timpul virusului, cu Liliana Pintilie.
Internetul – pe cât de blamat altă dată, pe atât de necesar, în plină pandemie. Demult, stăteam cu gura pe copii să lase internetul, însă azi…, multe din soluțiile găsite sunt online.
Avem și pentru mici, dar și pentru mari, după preferințe: teatru, operă, muzee, experiențe din bucătărie cu rețete banale sau inedite, spectacole de la delfinariu, povestea de seară pentru cei mici, fitness, yoga, exerciții fizice până la epuizare, meditații de toate soiurile, rugăciune și slujbe religioase. Foarte probabil să fii uitat câte ceva, că doar de aceea sunt atât de multe, să le pierdem șirul.
Un domeniu greu încercat rămâne totuși cel al educației, care nu a fost proiectat să facă față acestei perioade. Citesc în paralel în ambele țări despre îngrijorările profesorilor cu privire la evoluția școlară a elevilor. Tuturor le este greu, dar am să subliniez un aspect deloc de neglijat: MOTIVAREA. Dacă în fața celor mai mici ne mai impunem cumva-cumva punctul de vedere, la adolescență… cam stă in puterea lor să decidă. Așa că directorul școlii lui fiu-miu a ales să transmită elevilor săi un “Bună dimineața” live, din școală, zilnic. Dar care e legătura dintre motivare – director – “Hai și tu”? Să vedem …
Conceptul “Hai și tu”
În 2010, televiziunea națională pentru copii a lansat șlagărul “Hai și tu!”, cu accent pe mesajul “Spune, Bună! Fii prieten! Hai și tu!”. Acest slagăr primește o coregrafie aparte, an de an, este interpretat de artiști cu popularitate, este ușor de dansat și are mare succes în rândul copiilor. Versurile sunt despre includere, acceptare, validare, prietenie, grija pentru aproapele tău – ceea ce ne dorim de la copiii noștri.
Așa se face că într-o bună zi, prin intermediul FB, aflu de la directorul școlii că elevii sunt rugați sa asculte/danseze într-o zi anume, la o oră anume, “Hai și tu”. Vorbim în continuare despre elevi între 13-16 ani, da? Ei bine, nu numai că au îmbrațișat ideea, dar și părinții lor s-au alăturat și au trimis filmulețele, fiecare din sufrageria lui. Unii mai stângaci, alții cu experiență. Important e că și-au păstrat zâmbetul pe buze și buna dispoziție, în vremuri de restriște.
Dar asta nu e tot! Directorul însuși a dansat coregrafia acestui an, lansând provocarea unui alt director de școală din apropiere, care avea la dispoziție fix o săptămână să își exerseze mișcările. Un fel de leapșa între școli, în care obiectivul principal era să scoată copiii din amorțeală, să le ofere motivația să facă ceva amuzant împreună, având ca exemplu pe însuși Nr. 1 din școală: directorul. Cu alte cuvinte nu poți să fii un model pentru ceilalți, daca nu ești autentic.
Spre referință, vă las link-ul către televiziunea care a implementat acest concept:
https://nrksuper.no/serie/blime/MSUB04000818
Veți găsi filmările cu muzica și coregrafiile din anii anteriori, plus edițiile absolut inedite din perioada de carantină (ca sa fie tacâmul complet).
Dacă este un model bun de urmat și la noi, vă las să apreciați singuri. România are destule neajunsuri în mediul rural (uneori chiar și la oraș), dar cu puțin efort, la o scară mai mică, se poate. Hai și tu!
Liliana Pintilie, aprilie-mai 2020.
MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, puteți citi AICI.
Mangalia News, 01.05.2020.
