Scurtă introducere
Prin Hotărârea nr. 3/19.03.2020, Parlamentul României a încuviințat măsura adoptată de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16.03.2020. Motivul instituirii stării de urgență îl constituie răspândirea necontrolată a coronavirusului COVID19 și încercarea autorităților statului de a limita efectele nedorite ale acestuia.
Ceasul economiei românești pare a se fi oprit. Multe activități economice au fost suspendate, salariații au fost trimiși acasă în izolare iar tăcerea domnește asupra celor mai multe dintre afaceri, inclusiv șantierele de construcții,industriile diverse, transporturi, servicii, ospitalitate, s.a.m.d.
Pe bună dreptate, dat fiind faptul că în acestă perioadă nu realizează venituri, persoanele fizice și juridice se întreabă dacă mai plătesc sau nu facturile de utilități, dacă mai achită sau nu ratele bancare, dacă își mai respectă sau nu obligațiile asumate prin contracte dintre cele mai diverse.
Minime cunoștințe despre contracte și obligații
Contractul dintre părți este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.
Potrivit Codului civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei de către debitor, iar atunci când acesta din urmă nu îşi îndeplineşte obligaţia, fără justificare, creditorul poate, la alegerea sa, să folosească orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Condiţia stabilită potrivit prevederilor cadru ale răspunderii contractuale, în vederea realizării dreptului de către creditor, este ca debitorul să fie pus în întârziere în legătură cu îndeplinirea obligaţiei sale. Trebuie arătat că există o serie de prevederi legale prin care se apreciază că debitorul este de drept în întârziere astfel încât nu mai este necesară notificarea acestuia.(art. 1523 Cod civil)
În materie contractuală, sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că respectivul creditor are sarcina de a proba existenţa convenţiei, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului. Culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Debitorul se poate apăra având două posibilitați:
1) să probeze contrariul, fie prin actul juridic al plății, fie prin alt mod de stingere a obligației;
2) să probeze caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (art. 1351 Cod civil).
Mai plătim sau nu? Cum ajută starea de urgență?
În mod evident, în condițiile economice post stare de urgență, vor exista persoane fizice sau juridice care nu vor putea efectua plăti și nici nu vor putea stinge în vreun fel sau altul obligațiile asumate prin contracte.
Și atunci, cum putem scăpa de plată? Ce înseamnă probarea caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract? Cum folosim starea de urgență?
Codul civil prevede anumite remedii pentru debitor (art. 1634). Acesta este absolvit de plată atunci când obligația sa nu mai poate fi executată din cauza unei forța majore, produse înainte ca debitorul să fie pus în întârziere. Este absolvit de plată chiar și debitorul care a fost pus în întârziere atunci când creditorul nu ar fi putut să beneficieze de plată din cauza stării de urgență.
Cu consecințe importante este prevederea din Codul civil (art. 1634) potrivit cu care, atunci când imposibilitatea de executare a unui contract este temporară, executarea obligației se suspendă pentru un termen rezonabil apreciat în funcție de durata și urmările evenimentului ce a provocat imposibilitatea de executare, cu precizarea că dovada imposibilității de executare revine debitorului.
Esențial este ca în astfel de situații, debitorul să notifice creditorul și să individualizeze evenimentul care provoacă imposibilitatea de executare a obligațiilor.
În lipsa unei notificări adresată creditorului în termen rezonabil, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului.
Există vreo relație între obligațiile rezultate din contractele de utilități sau din contractele bancare și starea de urgență?
Potrivit legii (Codul civil art. 1643 pct. 6) dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare.
Mai clar, în cazul facturilor la utilități (energie electrică, gaze, apă, CATV, internet, telefoane etc.) precum și în cazul contractelor bancare, nu se poate refuza plata motivat de apariția stării de urgență deoarece obligația trebuie executată în bani, iar banii sunt bunuri de gen, fungibile.
În acest context, pentru protecția economică a debitorilor persoane fizice sau juridice pe perioada existenței stării de urgență, statul are datoria de a lua măsurile cele mai potrivite pentru suspendarea sau anularea plăților către furnizorii de utilități sau către bănci.
În ce tipuri de contracte putem invoca starea de urgență pentru a anula, suspenda sau înceta plățile către creditori?
În toate contractele în care obligația nu are ca obiect bunuri de gen poate fi invocată starea de urgență ca imposibilitate fortuită de executare a obligațiilor asumate.
Trebuie însă precizat că nici pandemia și nici starea de urgență decretată nu pot avea ca efect aplicabilitatea de drept a forței majore. Forța majoră este o clauză contractuală care poate libera de obligații debitorul numai în măsura în care acesta notifică creditorul despre apariția acesteia și arată care dintre clauzele contractuale au devenit imposibil de executat, arată ce măsuri a luat pentru executarea clauzelor în noua situație, arată cum împiedică starea de urgență executarea contractului în continuare și ce măsuri a luat pentru limitarea consecințelor. Este însă esențial ca din analiza contractului să nu rezulte faptul ca părțile să nu fi prevăzut contrariul, să nu fi anulat prin clauzele negociate incidența forței majore sau a cazului fortuit.
Dacă părțile au făcut trimitere în contract la starea de urgență aceasta poate fi folosită pentru a exonera de răspundere, pentru a suspenda îndeplinirea obligațiilor asumate sau pentru a înceta contractul. Trebuie arătat că starea de urgență la care facem referire poate fi dovedită prin Certificat de stare de urgență eliberat la cerere, în baza documentelor justificative, de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
Concluzii:
1. Imposibilitatea absolută de executare a obligațiilor contractuale datorată stării de urgență trebuie analizată punctual, de la caz la caz;
2. Partea care invocă starea de urgență poate suspenda, amâna sau înceta obligațiile izvorâte din contract, fără răspundere;
3. Pentru a putea invoca forța majoră este necesar ca starea de urgență să fi intervenit anterior termenului de îndeplinire a obligației ori ca debitorul să fi fost pus în întârziere cu privire la respectiva obligație;
4. Din punct de vedere procedural, este necesar ca debitorul să notifice creditorul cu privire la apariția stării de urgență și să arate că a încercat să execute contractul și în aceste condiții, că nu a identificat surse alternative de executare.
ANEXĂ: Model de notificare către creditor a stării de urgență în contractele civile și comerciale.
Antet (denumire, sediu social,registru com, CUI, telefon, fax, e-mail, nr. înregistrare)
CĂTRE,
ABC SRL, (sediu, reg. Com, CUI, administrator, etc)
Ref.: Contractul nr. … din 00.00.0000
Subscrisa,………, reg, com, CUI/CIF, cu sediul social în ………, prin administrator …………, în calitate de (ex. prestator, locatar, etc.) în Contractul …. având ca obiect ……, în termen legal, formulăm prezenta
NOTIFICARE
privind producerea și existența unui caz de forță majoră care ne pune în imposibilitate obiectivă de a ne îndeplini obligațiile asumate motiv pentru care solicităm încetarea/ suspendarea/ renegocierea contractului.
Având în vedere:
– contractul …. încheiat între părți și faptul că, potrivit dispozițiilor art. … forța majoră este un caz de exonerare de răspundere contractuală;
– evoluția situației epidemiologice internaționale a coronavirusului SARS-CoV-2/ COVID-19 și calificarea drept pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020 precum și instituirea stării de urgență pe teritoriul României prin Decretul nr. 195/2020 emis de Președintele României în data de 16.03.2020 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din 16 martie 2020;
– Hotărârea nr. 3/2020 din 19.03.2020 pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României emisă de Parlamentul României publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 19 martie 2020;
vă aducem la cunoștință că începând cu data de 19.03.2020 ne aflăm în situația imposibilității continuării îndeplinirii obligațiilor contractuale, situație justificată și care nu poate atrage după sine răspunderea contractuală a societății noastre.
De asemenea este posibil ca starea de forță majoră să continue și după încetarea stării de urgență pentru o perioadă imposibil de cuantificat.
Pentru aceste motive, solicităm încetarea / suspendarea / renegocierea contractului fie integral, fie parțial în măsura în care vom identifica și clauze contractuale neafectate de forța majoră.
(data, semnătura).
MN: Mulțumim domnului avocat Florin Răican, pentru acordul de preluare a acestui articol util.
Mangalia News, 26.03.2020.
