ELEGIE LA MARGINEA MĂRII
De câte ori mareea uda țărmul,
Întreba de tine.
Avea aceeași limpezime în ochi
Și aceași grație netrucată,
Ca tine,
Încât se vedea cu certitudine,
Că sunteți rude.
Mareea
A venit dintotdeauna cu regularitate,
Și continuă încă să vină.
Tu n-ai mai venit…
***
O prezentare sintetică, de pe Internet: Corin Bianu, pseudonim literar al lui Ioan Cobianu. După studii primare în satul natal şi cele liceale în Găeşti, urmează Facultatea de Drept din Bucureşti (1970). Lucrează în aparatul de stat până în 1992, apoi consilier juridic la diferite societăţi comerciale şi instituţii, printre care Ministerul Culturii. Debut publicistic cu poezie la „Amfiteatru” (1971). Colaborează cu poezie, proză, poveşti pentru copii, la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Argeş”, „Scânteia tineretului”, „Litere”, „Curier”. Premiat în 1982 la Festivalul umorului de la Vaslui. Debut editorial cu romanul „În bătaia vânturilor” (1986).
Publică apoi volumele „Fenomenul Mudava” (1992), „Mari prezicători, timp şi destin” (1995), „Drum fără întoarcere” (2001), precum şi povestiri pentru copii „Regina din grădina fermecată” (1997). Volumele de poezii prezintă o altă faţetă a creaţiei sale: „Amiaza demiurgului” (1987), „Iubirea ca fire” (1997), „Marea Tăcere” (1999), „Lavi, reformă dragă” (2002).
O perioadă a scrisului său este marcată de apariţia ca autor sau în colaborare cu Ioan Mamulaş, a unor lucrări de parapsihologie: „Fenomene parapsihologice” (1993), „Dematerializarea parapsihologică, invizibilitatea” (1994), „Dicţionar de parapsiholo-gie” (1996). De asemenea, volumul „Actori, teatru, muzică, umor” (1986), scris în colaborare cu Horaţiu Mălăiele.
Atât în poezie cât şi în proză, abordează subiecte majore referitoare la dezrădăcinare, echilibrul iluzoriu dintre temporal şi atemporal, aspiraţia fiinţei spre eternitate. Tonul este meditativ, deşi autorul trăieşte permanent sub povara prezentului care-l determină să creadă „În fluidul astral al cuvântului”, căruia i se-nchină „ca la o ţară înfloritoare / Pe care, cu cât mai mulţi o iubesc / Cu atât mai puternică fi-va / Şi nemuritoare”.
În romane este deseori folosită tehnica epistolară în evocarea unor stări sufleteşti, precum agonia, dezrădăcinarea individului într-o societate în dezagregare, debusolată. Registrul abordează o paletă largă de sentimente – nefiinţa, liniştea, eternitatea – filtrate printr-o interiorizare puternică, topite deseori într-o expresie riguroasă, arhitecturală. Se consideră „Nepotul’ Mnea-tale, modern spus, Fan-Caragiale!…”. […]
Era chiar in ziua de Sf. Nicolae, eram la un Internet Cafe, din apropiere de Piața Romană, când am auzit pe cineva spunând “Elegie la marginea mării”… L-am cunoscut pe acest poet si m-am gândit să semnalez “Mangaliei News” poemul său.
LA MULȚI ANI, domnule Corin Bianu! Și cât mai multe Elegii, la fel de frumoase!
Ioan Iacob, București, decembrie 2019.
Mangalia News, 09.12.2019. (A transmis prof. dr. Ioan Iacob).
