Lucian Avramescu: Mi-e dor de Anul Nou cel vechi
Noi, ţinându-ne de mână,
Mâine vom intra-alt an…
Tu, te dai niţel mai zână,
Eu port vechiul meu suman.
Albăstrit e dealul care
A chelit de cea zăpadă
Care s-a topit cu totul,
Înainte chiar să cadă.
Vin la poartă, fără număr,
Vin copii nenumăraţi,
Numai ţânci din Ţigănie,
Care cântă să ne daţi.
Ştiţi şi alt colind, întreb,
Frisonat de-o amintire,
Leru-i ler, florile-s dalbe?
Dar toţi tac, tăcuţi din fire.
Mângâi bucuros copiii
Bucălaţi, frumoşi, creoli
Unii trec şi pe la şcoală,
Alţii-au auzit de şcoli…
Câţi nămeţi de albă nea
Duc spre-a mea copilărie,
Numai părul meu mai ninge
Şi troianul îl mai ştie.
Ce faci?- mă întrebi. Mă joc,
Pârtii fac în a mea freză
Tu, azi, butonezi un mixer
Ca să iasă maioneză…
Mâine vine Anul Nou,
Mai sărac cu o ninsoare,
Dar bogat, bogat în vise
Va fi bine, fac prinsoare.
Iară scrii? Nu scriu, cuvinte
Pescuiesc din gând la copcă.
Cricovul a îngheţat
Mica-mi deltă Jurilovcă.
Maioneza cere timp,
Face zgomot cât să fie,
Cât trei linişti adunate,
Care-ngheaţă în piftie.
Anul Nou, magice vorbe,
Mi-este dor de un om bun
Blând să fie şi când taie
Porcul chipeş de Crăciun.
Fierb o ţuică, dor îmi este
De-al colindelor ecou
Şi de anul vechi ce-şi zice
De-o vecie, tot An Nou.
Lucian Avramescu, 30 decembrie 2018, Sângeru.
