Cum e corect? Î versus Â. Mare atenție!
Regulile ortografice care prevedeau scrierea cu î din i în toate cazurile, în afară de cuvintele român, România şi a derivatelor acestora, au fost aprobate încă în 1953. Majoritatea cetăţenilor noştri a început să citească şi să scrie româneşte anume în conformitate cu aceste reguli, care stipulau redarea grafică a sunetului î într-un singur fel, cu î din i.
Ulterior însă ortografia română a fost modificată, trecându-se la scrierea cu â din a, care este mai aproape de principiul etimologic. În conformitate cu noile reguli, a fost editat în 2005 „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române” (DOOM), după care se conduce acum toată lumea care scrie cu â din a.
Însă, fără să consulte dicţionarul, unele persoane au înţeles că, de acum înainte, peste tot se va scrie cu â, aşa cum se scria cândva doar cu î. Regulile sunt totuşi ceva mai complicate, pentru că în actuala ortografie, sunetul î poate fi redat în scris şi prin î din i şi prin â din a.
Iată care sunt aceste reguli:
Se scrie î la începutul cuvintelor: învăţător, încolo, a întreba etc., deci nu se admite scrierea „ânceput”, „ânger”, „ânsă”; tot î apare la sfârşitul cuvintelor – a coborî, a hotărî, a zăvorî, a izvorî, aşa că e greşită scrierea „coborâ”, „hotărâ”; se scrie â doar în interiorul cuvintelor – pământ, cuvânt, tânăr, când etc.
Aici mai există însă o regulă ”adiacentă”: dacă la cuvintele care încep cu î se adaugă un prefix, atunci se păstrează litera lui iniţială î, chiar şi după prefix, astfel că î apare şi în interiorul cuvântului, de exemplu, neînţeles, a reînvia etc. La fel î apare în interiorul cuvintelor compuse, în care al doilea element începe cu î, de ex., bineînţeles.
În interiorul cuvântului, â se scrie şi în cazul gerunziilor formate cu sufixul –ând: a lucra – lucrând, a trece – trecând.
Din aceste motive de poziţie a sunetului, în unul şi acelaşi cuvânt poate apărea şi î din i, şi â din a, de exemplu: în cuvântul neînţelegând, primul î este motivat de poziţia iniţială din înţelege, iar al doilea â se scrie în sufixul -ând.
Tot noile reguli mai prevăd şi modificarea formelor verbului a fi: se scrie sunt, suntem, sunteţi (la rostire, accentul se pune pe u), iar nu sînt, sînteţi, sîntem şi bineînţeles că nu se admite sântem.
Deci, nu vom scrie niciodată „Ieri seară a ânceput să plouă” (cu „â”), ci doar „Ieri seară a început să plouă” (cu „î”).
La fel, ne vom feri să scriem „Nu ştiam ce înseamnă a urâ” (cu „â”), ci numai şi numai „Nu ştiam ce înseamnă a urî” (cu „î”).
În fine, vom tăia cu o linie roşie enunţul „Ân cele din urmă, am plătit ântreţinerea” (cu doi de „â”) şi vom scrie „În cele din urmă, am plătit întreţinerea” (cu doi de „î”).
Să mai spunem că există totuşi o diferenţă de nivel în ceea ce priveşte greşelile de acest tip. Dacă scrii „vînătoare” cu „î”, în loc de „vânătoare” cu „â”, cum prevăd normele actuale, se poate crede că ai fost neatent, sau că pur şi simplu refuzi să respecţi regulile.
În schimb, dacă scrii „ân” sau „ântredeschis” cu „â” în loc de „î”, se va crede, pe bună dreptate, că nu ştii să scrii!
Prof. Elena PETCU, redactor Mangalia News.
Celelalte articole din serialul nostru ”Cum e corect?”, dedicat Gramaticii de toate zilele, le puteți citi aici.
Mangalia News, 18.12.2018.
