Florentina Loredana Dalian – RĂZBOI.
    [Din volumul ‘Domnișoara Nimeni’]

    0
    1052

    Război

     

    Vezi, fata tatii, așa-i la război,

    n-ai timp să te gândești la nimic,

    ești mai mereu pe muchie de cuțit.

    Publicitate https://www.mangalianews.ro/

    Eu am făcut la grăniceri,

    era o noapte cu stele și mirosea a fân cosit.

    De unde fân? Doar moartea trecea cu coasa pe-acolo.

    Cine mi l-o fi scos pe rusu-ăla-n cătare?

    L-am somat scurt: Stai că traaag!

    Serghei sau cum mă-sa l-o fi chemat

    a ridicat mâinile și-a bâiguit românește:

    Nu trage! Copii!

    Nenorocitu’ a scos poza și-a pus-o-n dreptul inimii.

    Și-acuma trage, Mitică, trage, mă, boule!

    Tu, care n-ai tăiat o găină-n viața ta,

    care plecai la cârciumă când se tăia porcu’,

    trage, soldat, n-auuuzi?!

    Am armat, ăla tremura ca varga,

    pozhaluysta,

    am tras un foc în sus și i-am strigat tare: fuuugi!

    Spasivo!

    Apoi din nou: staaai!

    A-ncremenit.

    Mi-am scos vestonu’ și i l-am pus pe umeri,

    dacă-l vedeau mai încolo să nu-l recunoască.

    Ne-am privit în ochi, ai lui erau albaștri,

    am văzut cerul în ei.

     

    De-atuncea, tată, ceru-mi pare că seamănă cu doi ochi,

    într-o noapte când mirosea a fân cosit, a praf de pușcă și-a moarte.

    Da’ viața-i mai tare, chiar și-n război.

    Mi-a azvârlit ceasul lui de aur

    (o fi fost ofițer, soldații nu cred să fi avut așa ceva).

    Doi bani nu face aurul la război,

    eu nu-i cerusem nimic, am vrut să i-l dau înapoi, a fugit.

    Am rămas cu ceasu-ntr-o mână și pușca-n alta,

    îmi cășunase că sunt trădător,

    da’ cum să omori un om atât de aproape,

    mai ales când și-a pus copiii la inimă?

     

    Mie nu-mi treb’e aur, da’ ceasu-l păstrez,

    mă uit la el și-mi aduc aminte

    de noaptea când m-am simțit Dumnezeu.

    Și mă-ta-mare cică nu-s bun creștin,

    că nu merg la biserică,

    c-o să mă-nghită iadu’;

    da’ eu mi-am trăit iadu’ acolo, pe front,

    și zic că poate s-o deschide și pentru mine Raiul,

    o să mi-l deschidă ochii lu’ Serghei sau cum mă-sa l-o fi chemat,

    așa cum semănau ei atunci, în noapte, cu cerul.

    Așa zic eu… da’ parcă cine știe?

     

    Florentina Loredana DALIAN,

    Din volumul de poezii „Domnișoara Nimeni”, editura „Eikon”, București 2017.

    Cartea poate fi procurată de la editură și din librăriile on-line:

    librarie.net/p/297403,
    carturesti.ro/carte/domnisoara-nimeni,
    emag.ro/domnisoara-nimeni-florentina-loredana-dalian

    Alte articole publicate de MN despre Florentina Loredana Dalian, puteți vizualiza aici.


    Mangalia News, Duminică, 16 decembrie 2018.



    piese-auto-mangalia.ro

    lensa.ro


    Leave a Reply