Cine a stat cel mai puțin? Dar cel mai mult?
De-a lungul existențe sale, Marina Militară Română a avut în total 40 de comandanți.
După Decembrie 1989, a avut nouă comandanti, inclusiv pe cel care a prins Revoluția și pe cel care este acum pe funcție.
Dintre cei nouă cel mai longeviv, pe post, a fost viceamiralul Ioan Mușat, care și-a încheiat activitatea chiar în ziua de 30 decembrie 1989, după mai mult de zece ani de condus marina militară.
În longevitate pe funcție a urmat amiralul Gheorghe Anghelescu, care a stat pe post șapte ani.
La polul opus s-a aflat Mihai Aron care a stat pe funcție doar patru luni și jumătate, între 30 decembrie 1989 și 12 aprilie 1990.
Iată cine a comandat, în ordine cronologică, Marina Militară, din 1989 până azi.
-
Viceamiral Ioan Mușat (21 martie 1979 – 30 decembrie 1989)
Ioan Mușat s-a născut la data de 6 septembrie 1928 în orașul Râmnicu Sărat (județul Buzău). A decedat în martie 2002 la Constanța. A efectuat studii la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța (1950 – 1952) și apoi la Academia Militară Generală din București – Facultatea de Marină (1963 – 1966).
După absolvirea școlii militare în august 1952, a deținut funcțiile de comandant de navă la Divizionul 319 Vedete Torpiloare Mangalia, comandant de pluton, șef de stat major, respectiv comandant de batalion la Școala de Specialiști și Cartnici a Marinei Militare, șef de stat major al Divizionului 93 Vedete Torpiloare (din februarie 1960), comandantul Divizionului 19 Dragoare de Radă, comandantul Divizionului 133 Vedete (august 1966 – 1973).
În anul 1973, căpitanul de rangul I Ioan Mușat a fost numit la comanda Centrului de Instrucție al Marinei Militare, situat în orașul Mangalia.
În perioada 21 martie 1979 – 30 decembrie 1989, contraamiralul Ioan Mușat a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române. El a fost înaintat la gradul de contraamiral în august 1979 și viceamiral la 23 august 1984. După Revoluția din decembrie 1989, prin care regimul comunist a fost răsturnat de la putere, viceamiralul Ioan Mușat (pe atunci în vârstă de 61 ani) a fost trecut în rezervă la data de 30 decembrie 1989.
-
Amiral Mihai Aron (30 decembrie 1989 – 12 aprilie 1990)
Mihai Aron s-a născut la data de 26 mai 1927 în orașul Caransebeș (județul Caraș-Severin). a decedat la 14 iulie 1994 la București.
A absolvit cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Marină (1947 – 1949) și apoi pe cele ale Academiei Militare Generale – Facultatea de Marină (1950 – 1952).
După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost ofițer cu navigația pe nava-școală “Libertatea”, șef de stat major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a M.St.M.
În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 – decembrie 1972), șef de stat major și locțiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare, locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină din M.St.M.
La data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. A fost eliberat din funcție la data de 12 aprilie 1990, după care a fost numit în funcția de consilier principal al ministrului la Grupul de consilieri al M.Ap.N. (12 aprilie – 2 mai 1990), apoi de președinte al Comisiei Superioare a M.Ap.N. (2 mai – 2 iulie 1990).
Amiralul Mihai Aron a fost trecut în rezervă la data de 2 iulie 1990.
-
Viceamiral comandor Gheorghe Anghelescu (26 aprilie 1990 – 1 mai 1997)
Gheorghe Anghelescu s-a născut la data de 18 septembrie 1934 în satul Brătești din comuna Cătunu (pe atunci județul Vlașca, azi județul Teleorman). A urmat școala primară în localitatea natală și liceul la Găiești și București. A absolvit cursurile Școlii Militare Superioare de Marină din Constanța, ale Facultății Arme, Secția Marină din cadrul Academiei Militare Generale și pe cele ale Facultății de Drept a Universității București.
După absolvirea facultății, a fost înaintat la gradul de locotenent. În anul 1955, și-a început cariera de ofițer de marină, îndeplinind pe rând funcțiile de comandant Unitate de Luptă Navigație pe monitorul 1 (septembrie 1955 – octombrie 1956), ofițer secund pe dragorul de radă 17 din Divizionul 174 Dragoare de Radă Sulina, comandantul dragorului de radă 27, ofițer operativ pentru Apărarea contra Minelor în Biroul Operații Cercetare în cadrul Diviziei 42 Maritime Mangalia, apoi ofițer cu pregătirea tactico-operativă în Biroul Operații Cercetare.
Ulterior a lucrat ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare “Callatis” (iunie 1972 – 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie – aprilie 1990).
Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină “Mircea cel Bătrân” din Constanța. Apoi a activat ca adjunct al Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor și șef al Departamentului Transporturilor Navale (1986-1989).
În perioada 26 aprilie 1990 – 1 mai 1997 a îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române. Prin Decretul nr.294 din 10 august 1995, viceamiralul Gheorghe Anghelescu a fost înaintat la gradul de amiral – cu trei stele. Ulterior, gradul de amiral cu trei stele a fost redenumit ca viceamiral-comandor.
Ulterior, prin Decretul nr.502 din 24 septembrie 1997, viceamiralul-comandor Gheorghe Anghelescu a fost trecut în rezervă începând din data de 30 septembrie 1997. După alegerea ca președinte a lui Traian Băsescu, acesta l-a avansat pe viceamiralul în retragere Gheorghe Anghelescu la data de 19 decembrie 2006 la gradul de amiral (cu patru stele).
În ultimii ani ai vieții, amiralul Gheorghe Anghelescu a fondat Asociația “Clubul Amiralilor” și a fost primul președinte al Consiliului Director al acestei asociații. Pentru performanțele notabile și prodigioasa sa activitate a fost distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine, printre care Legiunea de Merit în grad de căpitan-comandor, acordată în anul 1994 de Ministerul Apărării al S.U.A.
Amiralul în retragere Gheorghe Anghelescu a încetat din viață la data de 29 iunie 2008, în municipiul Constanța.
-
Viceamiral doctor Traian Atanasiu (1 mai 1997 – 1 ianuarie 2002)
Traian Atanasiu s-a născut la data de 20 noiembrie 1947 în orașul Mangalia (județul Constanța). A absolvit Școala Militară Superioară de Marină Constanța, secția militară – specialitatea navigație (1968) și apoi Academia Militară Generală București (1975). A absolvit ulterior Colegiul Național de Apărare (1994), obținând în anul 2000 titlul științific de Doctor în Științe Militare, cu teza de doctorat “Contribuții la studiul doctrinei și diplomației navale românești în actualul context geopolitic și geostrategic”.
După absolvirea Școlii Superioare de Marină, a fost comandantul Unității de luptă Observare, Transmisiuni și Radioelectronică pe dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al Diviziei 42 Maritime (1968-1973). După doi ani în care studiază la Academia Militară din București, revine în funcții de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime “NAVROM” Constanța (1978-1980).
Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea).
În perioada 1 mai 1997 – 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) și apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513 / 30 noiembrie 2000)
La 1 ianuarie 2002 a fost numit director adjunct al Statului Major General, iar apoi prin Decretul nr. 130/2002 a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 februarie 2002, cu gradul de viceamiral (cu 3 stele).
Printr-un decret prezidențial din data de 29 octombrie 2008, viceamiralul (r) Traian Atanasiu a fost înaintat în gradul de amiral – cu patru stele, în retragere.
După trecerea sa în rezervă, viceamiralul (r.) dr. Traian Atanasiu predă la Facultatea de Marină Militară din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân în calitate de lector universitar la Catedra de Știinte Nautice (2004-2005) și apoi conferențiar universitar (din anul 2006). În prezent, el este șeful Catedrei de Științe nautice și predă cursurile de Navigație estimată și costieră, Navigație ortodromică și electronică și Cinematică navală.
Vă invităm să citiți continuarea în ziuaconstanta.ro
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
Publicitate
https://www.mangalianews.ro/
