Motto: „Sunt om și nimic din ce este omenesc nu-mi este străin!” (Terențiu).
Mihai Covaci sursa foto: Editia de Sud.
A murit un om! Un om firesc, ce a avut strălucirea și umbrele sale, dar un om, în adevăratul sens al cuvântului.
Un om care a făcut istorie în micul nostru orășel de la malul mării.
Venit din ținuturile Maramureșului, era volubil, plăcut la chip, vesel, mai tot timpul, cucerindu-te repede prin cultura sa și, mai ales, prin priceperile culinare.
Absolvent al unei facultăți de limbi străine, filolog, a sosit prin repartiție guvernamentală, cu o medie suficientă pentru a fi putut alege alte școli sau localități. A ales, însă, Mangalia, atunci, în 1976, cei mai mulți dintre profesorii Liceului Industrial Nr. 1 Mangalia, fiind șefi de promoție sau reușiți prin concurs național de titularizare, ceea ce a făcut ca această instituție școlară să ocupe, în 1988 sau 1989, locul secund într-o întrecere județeană, cu criterii dure de departajare, bazate pe rezultate la olimpiade și competiții școlare, gen „Daciada” sau „Cântarea României”, cu punctaje extrem de pretențioase.
Având experiența ghidului (profesionist) din turism, încă din facultate, a însoțit ani întregi delegații sau grupuri de turiști în Marea Țară de la Răsărit. Conviv desăvârșit, dubla, astfel, calitățile pe care un cadru didactic trebuia să le aibă, pentru a se apropia de elevi și colegi, reușind, astfel, să se impună, de la sine, nu numai prin volumul imens de cunoștințe.
Fost director educativ, a înființat Asociația Sportivă a liceului, cu numeroase secții (handbal, lupte, fotbal, șah, atletism), dar și o discotecă, de pe geamul căreia te fascina chipul pictat al idolului Elvis Prisley. Ca director de tabără, în perioadele de „practică agricolă”, s-a dovedit bun organizator, elevii noștri fiind lăudați și regretați de cei care apelau la noi, așa cum a fost la Cochirleni, la cules de struguri.
Buni prieteni, cândva, ulterior, drumurile noastre s-au despărțit, dar, desigur, ascensiunea sa, după o perioadă de titularizare la Liceul Teoretic „Callatis”, ca director la Școala Generală Nr. 2, devenită Școala Gimnazială „Sf. Andrei”, a însemnat și garanția menținerii acestei prestigioase instituții școlare pe primele locuri, într-o perpetuă competiție cu cele mai bune școli din oraș.
Lider sindical, o perioadă chiar în biroul județean, inițiator al unei grupe de cercetași, bun organizator, a dovedit, în permanență, o energie debordantă, în tot ceea ce făcea.
Sfârșitul său prematur înseamnă o grea pierdere nu numai pentru familie, dar și pentru cei care l-au cunoscut și apreciat.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Sincere condoleanțe membrilor săi de familie și rudelor sale!
P.S.: Ca filolog, îmi permit să-i dedic unul din poemele macedonskiene, „Rondelul rozelor ce mor”, editat în urmă cu 100 de ani, ce exprimă toată gama sentimentelor noastre, împovărate de o astfel de grea și dramatică despărțire.
Rondelul rozelor ce mor
de Al. Macedonski.
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine –
Și-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor… –
E vremea rozelor ce mor.
(„Universul literar”, XXXII, 24, 12 iunie 1916)
Prof. Emil-Corneliu Ninu, 3 august 2016.
Sursa: Mangalia.Tv.
