Ozzy Menabit:
“Îmi exprim opiniile pentru că urmează alegerile. Acum stau ei cu capul plecat și cu mâna întinsă după vot. Unii cu palma în sus, alții ca înaintea unei strângeri de mână pentru o înțelegere. Ăștia din urmă te dezamăgesc pentru că ai așteptări conforme înțelegerii.
Acum sunt atenți la ce spunem ca să configureze ce să ne promită. De aceea îmi exprim opiniile, mai bine să fie enunțate decat să fiu nepăsător.
Transform realizările mult mediatizatei comuna Peștera în termenii Mangaliei. Comuna Peștera are 3000 și ceva de locuitori, Mangalia are peste 30.000. Deci multiplu de zece.
Mangalia are cca 600 nașteri pe an. Asta inseamna cca 7200 de copii intre 6-18 ani. O tableta la oferta en-gros plus o bicicleta se pot obține la 150 eur. In total cca 108.000 eur cheltuiți pentru a da fiecarui copil o tableta si o bicicleta. Domn Primar de la Peștera a mai făcut un parc. Și uite așa “mare știre mare” în media despre ce destoinic este primarul Peșterii pentru că a dat la fiecare copil câte o tableta și câte o bicicleta.
La el o fi costat 11.000 eur, aceeasi înzestrare la Mangalia costa 110.000 eur. Și acum să comparăm cu cele 20 milioane cu care se laudă dl. Dumitrana că le-a investit primăria în oraș.
Primarul de la Peștera nu este destoinic pentru că a dat cadouri utile copiilor, ci pentru că a reușit o notorietate mediatică pozitivă încât dobrogenii au mers în pelerinaj la Peștera, mai abitir decât la peștera Sfântului Andrei.
De Craciun mangaliotii faceau excursie la Peștera și împânzeau Facebook cu selfies în celebrul parc care acum avea 3-4 instalații de brad. Iacă-tă turism rural cu câteva leduri.
Nu este de copiat metoda, pentru că în sate și comune o tabletă pentru copil reprezintă cât o excursie în cosmos, ci trebuie învățat din idee. Cu 110.000 eur se bucura fiecare școlar. Cu alti 70.000, mamele pruncilor 0-6 ani.
Cu alti 120.000, pensionarii cu un tratament la balnear (cu ocazia asta rentabilizezi balnearul și arăți în târguri de turism ce succes are Sanatoriul Balnear Mangalia, în afara biletelor CAS care aduc bani la limita supraviețuirii).
Cu 200.000 faci ceva cu șomerii, îi contorizezi, îi reprofesionalizezi, îi pui să sape corcodușii aia pe care primăria îi tot sădește și-i dezgroapă de la o zi la alta. Să spele dalele de piatră dacă tot s-a prins si cine a scos vegetația că Mangalia nu-i în Germania și nu avem aceeași climă.
Nici nu ajung la milionul de eur și aproape că fiecare cetățean al Mangaliei este atins de aceste investiții, prin copilul său, ori prin părinții pensionari.
Îi învățăm pe copii pe bicicleta și părinții vor copia. Pentru că-i sănătos, pentru că vor timp împreună, pentru a deține controlul, etc. La cât e orașul de mic nu este un efort să ajungi la destinație cu bicicleta în loc să folosești autoturismul. Străzile se deteriorează mai rar la trafic redus, mangaliotul e mai sănătos, este și mai bogat pentru că nu consumă combustibil, etc., iar bugetul local recuperează investiția inițială.
Orice investiție în oraș trebuie să fie în beneficiul cetățeanului la modul concret, ori să îmbunătățească traiul în Mangalia. Nu trebuie să fie exemplele mele, dar să fie cu consecințe benefice.
Noi avem marea la picioare, iar comuna Peștera a realizat un turism de curiozitate, prin mediatizarea unor investiții de bun simț.
Cum povesteam, festivalul Folk You a pornit în 2 Mai cu Pitiș și Fly (Marius Tucă), cu ceva sponsorizare de la compania pe care o aveam, pe o scena construită din dulapi de lemn cruzi. S-a vrut. A adus turism.
Un alt lucru pe care nu-l înțeleg este următorul: ne străduim să aducem turiști ca să cheltuie bani în comerțul din Mangalia sau în stațiuni. Îi avem pe litoral, iar acolo unde obișnuiesc să se adune (pe faleza, în stațiuni, la concerte, în portul turistic, etc.) interzicem comerțul. Că ar fi urât. Păi, fă-l să fie un comerț frumos, dă-i turistului amintiri să vină și la anul.
De ce venea turistul român în trecut la Mangalia la particulari?”
(va urma…)
