Pescuim din ce în ce puţin, populaţia de peşte scade iar Comisia Europeană stabileşte cote din ce in ce mai mici pentru România de la an la an. În plus, pescarii români preferă să arunce năvoadele pentru fructe de mare care sunt căutate atât în ţară cât şi în străinătate şi din ce în ce mai puţini pescuiesc şprot, calcan sau rechin. Sunt concluziile unui studiu realizat de cercetătorii constănţeni, document pe baza căruia Uniunea Europeană stabileşte cota de pescuit a României în fiecare an.
În Mamaia, Năvodari, Vadu, la Periboina şi la Gura Portiţei populaţia de peşte a scăzut îngrijorător în ultimii 5 ani. De exemplu, dacă în 2010, aveam dreptul să pescuim 100 de tone de clacan anual, acum limita este de 43 de tone. Cele mai afectate specii sunt cele care au ciclu de viaţă lung şi care se pescuiesc şi atunci când este prohibiţie.
Răzvan Popescu Mirceni, biolog marin: “Putem spune că stocurile de calcan şi stocurile de guvizi sunt într-o scădere aş putea spune dramatică. În acel deceniu, al anilor 80, au practicat un pescuit extrem de agresiv.”
Atunci, legislaţia era permisivă, aşa că pescadoarele ruseşti, turceşti şi româneşti au decimat populaţia de peşte. Cantităţi uriaşe au fost scoase din mare ca să fie vândute pe piaţa neagră. Micii pescari care îşi întindeau plasele în apropiere de ţărm, aduceau la mal din ce în ce mai puţin calcani, guvizi sau scrumbii.
Răzvan Grubai, pescar: “S-a pescuit de sute de ani aşa, cu plase, cu taliene, deci asta exclus că ar face rău. Singurele sunt braconajul şi poluarea.”
Matei Datcu, pescar: “Tone se cărau, de la ora 6 până la ora 11, se cărau bărci, cum e aceasta din spatele nostru.”
Lupta cu pescarii ilegali şi cu poluarea apărută din cauza navelor au purtat-o tot timpul poliţiştii Gărzii de Coastă.
Continuarea, pe digi24.ro, 17.02.105.
