Am văzut, în ultimele zile una dintre cele mai negre părţi ale şcolii româneşti. Este e notorietate cazul învăţătoarei Dana Blându, filmată de o mamă în timp ce îi certa pe părinţi pentru cadourile simbolice, de neacceptat, în opinia sa, într-o “şcoală de fiţe”. Vineri, la prânz, învăţătoarea Blându a părăsit sistemul: a fost demisă din funcţia pe care o ocupa la Şcoala 10.
În timp ce toată lumea vorbeşte astăzi despre “şcolile de fiţe” din Capitală, noi vă propunem să mergem împreună într-o şcoală de ţară, o şcoală dintr-o comună de munte, pe nume Mărişel.
În timp ce un dascăl pleacă din şcoală pe uşa din dos, acoperit de ruşine, un altul intră pe uşa din faţă, cu dragoste de copii, încredere în viitor şi disponibilitatea de a face sacrifici. Este vorba de Mirela Miron, pe care aţi cunoscut-o, în gândul, în urmă cu o lună, drept corporatista care a renunţat la un job bine plătit pentru a-i învăţa româna pe copiii de la Mărişel.
Gestul ei neînţeles de mulţi, are o explicaţie. Mirela Miron crede în viitorul meserie de dascăl, la fel cum cred şi colegii ei de la şcoala “Pelaghia Roşu” . I-am întâlnit la ei acasă, în munţii Apuseni, şi veţi ajunge să le cunoaşteţi poveştile, în zilele următoare, din gândul.
Astăzi începem prin a vă prezenta MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ, profesorul Mirela Miron. Un manifest care vorbeşte despre alegerile pe care suntem forţaţi să le facem zi de zi de dragul copiilor noştri, despre rezistenţă în faţa tentaţiilor la care un dascăl este supus, despre conştiinţa unei misiuni, despre tarele şi virtuţile învăţământului românesc.
“Dezastrul pe care îl trăim noi în şcoli este mai grav decât ceea ce se întâmplă la Roşia Montana sau la Pungeşti. Totuşi, nu va ieşi nimeni în stradă, pur şi simplu pentru că doar noi, cei din sistem, înţelegem cu adevărat ce se întâmplă; ceilalţi doar observă efectele dezastruoase asupra copiilor lor”, crede profesoara de română, care are o recomandare pentru studenţii şi dascălii aflaţi la început de drum.
“Corupţia e rară în şcolile româneşti, dar de-o vei întâlni, părăseşte dacă poţi, acel loc. Nu-i vei putea schimba pe oameni, dar ai dreptul la propria ta opţiune. Refuză să colaborezi şi ia atitudine contra atunci când gesturile simbolice de recunoştinţă ale părinţilor către noi sunt transformate în profit, dar nu-i judeca pe colegii ce au ajuns să-şi necinstescă profesia, deoarece sărăcia e greu de suportat. Ai încredere: o conştiinţă curată e cel mai de preţ lucru, iar acolo unde nu vei găsi ceea ce aştepţi aminteşte-ţi că şi tu faci lucrurile să meargă, pentru că vrei şi pentru că te pricepi în profesia pentru care te-ai pregătit. Nu-ţi va ieşi din prima, dar îndrăzneşte, dă voinţă şi vei primi de la Dumnezeu, puterea de-a reuşi”.
Vă prezentăm mai jos, integral, mesajul ei.
Vă invităm să îl citiţi şi vă lansăm o provocare: aceea de a ne trimite exemple de dascăli integri, dedicaţi, profesionişti, care îşi fac meseria la fel de frumos precum, odinioară, domnul Trandafir. Suntem siguri că astfel de exemple există în viaţa reală, nu doar în cărţi şi aştepăm să ne scrieţi, pentru a-i cunoaşte cu toţii pe adresa de mail [email protected].
MANIFESTUL UNUI PROFESOR DE ŢARĂ
Continuarea, aici: gandul.info, 10 ian.2014.
