– Argumentele „pro“ şi „contra“ ale oamenilor de ştiinţă.
Cine are dreptate în privinţa ideii explorării şi exploatării gazelor de şist în ţara noastră? Cei ce aruncă anatema asupra acestui proiect, fără argumente ştiinţifice şi le cer românilor să i se opună? Sau cei ce vor ca românii să-l îmbrăţişeze cu ochii închişi, fără să pună întrebări şi fără să li se răspundă la ele?
Niciuna dintre tabere nu are dreptate. Ambele sunt stăpânite de prejudecata că deţin adevărul suprem, că părerile lor nu au nevoie de validarea ştiinţei; ambele sunt la fel de intolerante şi radicale.
Din fericire, în acest climat atât de tensionat, în care până acum s-au făcut auzite doar vocile opozanţilor fără rezerve şi ale susţinătorilor fără reţineri, începe să se audă tot mai puternic vocea oamenilor de ştiinţă.
Vineri, 8 noiembrie 2013, exploatarea gazelor de şist a fost tema unor conferinţe academice, desfăşurate „la concurenţă”, în Bucureşti şi Constanţa.
Dezbaterea din cetatea Tomisului a fost organizată de Universitatea „Andrei Şaguna”, din Constanţa, în colaborare cu Academia Oamenilor de Ştiinţă şi Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei.
„Gazele de şist şi metodele prin care acestea sunt exploatate au stârnit numeroase controverse în rândul opiniei publice şi în mass-media. Conferinţa are ca scop să contribuie la clarificarea anumitor aspecte ale unei situaţii tensionate. De aceea, au fost invitaţi să-şi expună punctele de vedere şi să răspundă întrebărilor renumiţi specialişti şi personalităţi de prim rang ale mediului academic” – a declarat dr. Aurel Papari, rectorul universităţii.
În debutul conferinţei, dr. ing. Ionuţ Purica – reprezentantul Comitetului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei, le-a vorbit studenţilor, profesorilor, invitaţilor şi ziariştilor prezenţi în aula universităţii, despre geostrategia rezervelor neconvenţionale. Expunea sa a atins mai multe subiecte de mare interes: schimbările petrecute pe harta energetică a lumii şi a Europei; apariţia unor noi puteri în domeniul energetic, în frunte cu SUA; reconfigurarea pieţelor petrolului şi gazelor; schimbarea raporturilor dintre resursele energetice ale lumii şi începutul dominaţiei resurselor neconvenţionale (gaze şi petrol de şist, gaze şi petrol off-shore); sfârşitul crizei preţurilor energetice, a terorii cotaţiilor petroliere în creştere pe bursă; reindustrializarea Americii pe baza gazelor de şist ieftin.
România importă 30% din necesarul de gaze şi mai are rezerve de gaze convenţionale pentru următorii 12 ani, după care va avea loc o creştere abruptă a importurilor, a avertizat Ionuţ Purica. Anual, importă 4 miliarde metri cubi de gaze, pentru care plăteşte circa 2 miliarde de dolari.
Ce decizie ar trebui să ia statul român? Să importăm din ce în ce mai multe gaze şi la preţuri tot mai mari sau să exploatăm gazele de şist, atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export?
Printre avantajele exploatării gazelor de şist din zonele Constanţa şi Vaslui, Purica a enumerat: aprovizionarea pieţii interne cu gaze mai ieftine, creşterea veniturilor la bugetele statului (din redevenţă, impozitul pe profit, fiscalitatea aferentă muncii) şi asigurarea a 4.500 de noi locuri de muncă până în 2030.
Mihai Daraban – preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României a declarat că instituţia pe care o conduce susţine investiţiile din judeţul Constanţa şi independenţa energetică a României. Harta competitivităţii economice suferă schimbări majore a afirmat el. Gazele de şist au ieftinit energia pentru industria SUA cu 36% în ultimii ani. În schimb, Uniunea Europeană a înregistrat o creştere cu 35% a preţului gazelor. Drept urmare, industria europeană a devenit necompetitivă în raport cu cea americană.
Din raţiuni economice, de competitivitate, CCINA susţine exploatarea resurselor neconvenţionale. „Instituţia noastră are încredere în seriozitatea unor companii precum Exxon (pentru extragerea resurselor off-shore) şi a Chevron (pentru gazele de şist). Avem încredere că ele aplică cele mai bune tehnologii şi că prezintă bonitate financiară pentru situaţiile de risc. Dacă în SUA exploatarea gazelor de şist este un succes, de ce nu ar fi şi în România? Eu vă îndemn să nu acţionaţi impulsiv, să vă informaţi şi să judecaţi pe baza argumentelor ştiinţifice”, i-a îndemnat Daraban pe studenţi şi profesori.
Intervenţia dr. Mircea Radulian – directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Fizică a Pământului, intitulată „Exploatarea gazelor de şist şi cutremurele – realitate versus dezinformare”, a stârnit un interes aparte.
Studiile arată că apa injectată nu generează cutremure, doar încurajează alunecarea faliilor în zonele în care ele există, a spus acesta. Cutremurele se produc acolo unde sunt falii şi tensiuni în sol. În cele mai multe cazuri, fracturarea hidraulică induce microcutremure, nesesizabile, mai mici de 1 grad, cele mai mari fiind extrem de rare. Seismicitatea indusă prin acest procedeu nu depăşeşte distanţa de 5 km faţă de puţul de injecţie. Au fost făcute studii la sute de mii de puţuri de foraj din SUA, dintre care la 138.000 de puţuri de foraj din Oklahoma. În cazul acestui stat, la una din zonele de foraj, în intervalul 2009 – 2013 s-a înregistrat o secvenţă seismică, din care cea mai mare a fost de 5,6 grade, în 2009. Marea majoritate a mişcărilor au fost microcutremure.
Referindu-se la Dobrogea, Mircea Radulian a arătat că activitatea seismică din regiune este foarte scăzută, fiind mai intensă în Sud, spre Bulgaria, şi în Nord, în zona Deltei. De-a lungul istoriei au fost înregistrate numai patru cutremure majore: de 7 grade, înainte de Hristos; de 7,5 grade în anul 543; de 7,5 grade în anul 1444; de 7,2 grade în 1901, la Capul Shelba, urmat de un val seismic de 3 metri.
Printre argumentele „pro” utilizării fracturării hidraulice, Mircea Radulian a enumerat: – exemplul SUA, cu toate beneficiile obţinute pe plan economic; – faptul că în practică nu s-a înregistrat niciun caz de contaminare a pânzei freatice; – faptul că activitatea seismică indusă este extrem de scăzută, fiind vorba de microcutremure.
În grupa argumentelor „contra” sunt incluse riscul (extrem de mic, dar existent şi care nu trebuie ignorat niciodată) de contaminare a apei şi de inducere a unor cutremure. Exploatarea gazelor de şist impune grija faţă de rezervele de apă, dar şi exigenţă sporită privind legislaţia, procedurile, urmărirea respectării lor, luându-se în considerare şi coruptibilitatea din instituţiile statului.
Printre măsurile de prevenţie, Radulian a punctat: legiferarea distanţelor minime faţă de zonele populate, în care sunt săpate puţurile; transparenţa şi informarea populaţiei; fundamentarea tuturor măsurilor pe cercetarea ştiinţifică.
În finalul conferinţei, profesorul univ. dr. ing. Corneliu Dinu a vorbit despre mirajul şi angoasa gazelor de şist, iar profesorul univ. dr. Angela Felicia Botez, despre mesajele mediatice emoţional – raţionale privind gazele de şist. Expunerile au fost urmate de sesiuni de întrebări şi răspunsuri.
Ion Tiţa-Călin, cugetliber.ro, 9 nov.2013.
