Se cunosc puține lucruri despre această femeie temerară care, înfruntând nedreptățile timpului, discriminarea și toate celelalte greutăți inerente începutului și-a legat numele de Techirghiol. Despre faptele ei, despre curajul și piedicile pe care le-a trecut găsim informații sporadic, doar în presă, în încercările timide ale începutului acesteia de a susține și încuraja femeia intelectual.
Este anul 1900. Un reporter de la ziarul „Timpul” vizita Techirghiolul. „Pentru a doua oară, am vizitat în anul acesta faimosul lac de la Tekir-Ghiol care pe an ce trece devine din ce în ce mai apreciat atât de lumea medicală cât și de cea suferindă. /…/Sanatoriul este o clădire destul de mare, așezată între Marea Neagră și lac pe un frumos platou înclinat care domină lacul și cu o splendidă privire spre mare. El cuprinde un pavilion cu două saloane de câte 20 de paturi fiecare, apoi camere pentru interni, consultații, cancelarie pentru econom, plus localul de bucătărie și spălătorie.
Deasupra se află locuința doctorului. Sanatoriul se află situat la 12 kilometri depărtare de Constanța fiind înconjurat de diferite plantațiuni de diferite esențe, care în scurtă vreme vor forma un admirabil parc.
Anul acesta sunt îngrijiți în sanatoriu 40 de copilași scrofuloși. Anul trecut sanatoriul fusese pus sub conducerea d-lui dr. N. Sadoveanu, un distins medic din Constanța, care a dezvoltat un deosebit zel pentru îngrijirea bieților copilași. Acum sanatoriul fiind permanent, adică funcționând și vara și iarna, Eforia l-a pus sub direcțiunea d-nei dr. Olga Sacara-Turbure, cu obligațiunea de a locui în permanență la sanatoriu.
Constat cu o vie plăcere că numirea făcută de Eforie este din cele mai nimerite, d-na dr. Sacara punând un zel și o dragoste extraordinară pentru căutarea micilor nenorociți. De la venirea d-sale în fruntea sanatoriului, grație interesului și priceperii ce pune în căutarea bolnavilor, consultațiile medicale gratuite pentru săraci s-au înmulțit într-un mod enorm, așa că Eforia e silită să construiască un local special pentru consultații. E un semn vădit acesta de marea necesitate ce era de a se construi la Tekir-Ghiol un sanatoriu ca cel de azi”.[1] (…)
Continuarea, în ziuaconstanta.ro
