Dora Alina Romanescu – „Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate”, romanul «Tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte»

0
350
„În anul 2006 am publicat cel de-al treilea roman – „Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate”, la Editura Ex Ponto, Constanţa. Prefaţa cărţii a fost semnată de scriitorul Ovidiu Dunăreanu. Domnia sa consemnează: „În întregul ei, cartea despre Elmira Mahmudi se configurează drept un strigăt cutremurător împotriva morţii nedrepte la vârsta adolescenţei, drept un elogiu adus vieţii, adus dăruirii de a o salva în orice condiţii. «Viaţa» – se spune în paginile ei, simplu, fără patetism filozofard – «este unică, şi orice om trebuie să lupte, din răsputeri, pentru păstrarea acesteia, s-o iubească, s-o preţuiască, să trăiască din plin fiecare clipă.» În acelaşi timp, acest roman se doreşte a mai fi şi o venerare a solidarităţii umane, a încrederii în semenii noştri, în mâna cărora, deseori, în situaţii limită, ne lăsăm destinul: «A doua zi, sute de studenţi de la Universitatea din Michigan au venit în camera Elmirei şi au dat mâna şi s-au rugat pentru ea. Lumânările au fost aprinse, iar când se terminau, altele le luau locul. Peste noapte, alte zeci de oameni, din toate cele cincizeci de state, au sosit cu avionul, cu maşinile, cu trenul, să se roage pentru Elmira. Toată lumea spera într-o minune (…) Zi şi noapte, timp de aproape două săptămâni. (…) În faţa camerei au ars necontenit lumânări şi în permanenţă au fost oameni care se ţineau de mână şi se rugau pentru Elmira.» Tânăra din România devine un simbol al luptei împotriva suferinţei cauzate de boli devastatoare. Tragedia ei capătă conotaţii general umane şi ne îndeamnă pe noi toţi să acordăm vieţii o şansă, chiar dacă aceasta nu este încununată întotdeauna de izbândă.” (Ovidiu DUNĂREANU).
***
„Dintre romanele cu aură basmică ale Dorei Alina Romanescu nu putea lipsi unul care să corespundă «Tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte». Şi iată că acesta se numeşte «Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate», în sensul că happy-end-ul lipseşte cu desăvârşire. Delicata şi generoasa prozatoare mangaliotă meditează în cartea de faţă asupra iubirii, solidarităţii, capriciilor destinului şi a morţii textuale a unui inubliabil personaj feminin adolescentin, tătăroaica Elmira – care se nemureşte şi se veşniceşte într-o scriere norocoasă şi exorcizatoare, o iluzie, în fond, că putem evada, fie şi temporar, din inevitabila Vale a Plângerii noastre, cea de toate zilele.” (Ion ROŞIORU).
***
„Dantela cuvintelor conturează în romanul «Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate» povestea vieţii şi a morţii, a inimii preapline de dorinţa de a dărui, chiar şi în clipele grele, dragoste. Scriitoarea Dora Alina Romanescu aduce în faţa cititorilor lumea durerilor, împletită prin lacrimi cu cea a tinereţii. Scrisă cu pana amintirii şi înmuiată în lacrimi, cartea de faţă prezintă povestea netrucată a Elmirei Mahmudi, fata de origine tătară, care descoperă că are o boală necruţătoare. Oricât de nepăsător ai fi la faptele din jurul tău, încă de la prima filă, cartea te introduce într-o capcană a sentimentelor din care nu mai poţi scăpa. Firul naraţiunii este tulburător. Eroii coborâţi din realitate îţi devin, timp de câteva ore, parteneri de viaţă. Ai vrea să te implici şi tu în retuşarea destinului, dar îţi dai seama pe parcurs că viaţa nu este un joc întâmplător, că rolurile nu pot fi inversate.” (Menuţ Maximinian).
***
Fragment din romanul „Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate”:
Îngerul a venit după sufletul Elmirei. A văzut-o cu lacrimi pe obraz.
– De ce plângi?
– De bucurie…
– E timpul să plecăm… Te-ai chinuit destul…
– Mă doare strigătul mamei…
– E firesc, toate despărţirile dor…
– Aş vrea s-o liniştesc!
– Nu mai poţi… Dar, ca să nu o mai auzi ţipând, înainte de a zbura spre cer îţi pot îndeplini o dorinţă… aici, pe pământ.
– Poţi?
– Aproape orice…
– Vreau să văd oceanul!
– Dă-mi mâna!
– E departe?
– Vom zbura până acolo…
– Glumeşti… Eu nu pot să zbor.
– Ba da! Din clipa aceasta, poţi să zbori! Hai, întinde-mi mâna.
Elmira s-a simţit uşoară ca un fulg. De mână cu Îngerul a zburat până la Ocean.
– Ce apă multă… o întindere fără sfârşit… Aici e sfârşitul lumii?
– Nu, nici vorbă.
– Mie aşa mi se pare.
– Hai să zburăm deasupra acestei „întinderi fără sfârşit”. (…)
Tuturor celor care au cunoscut-o le este dor de ea. Dorul s-a transformat în speranţa care ne îndeamnă să vedem că viaţa este unică şi orice om trebuie să lupte din răsputeri pentru păstrarea acesteia, s-o iubească, s-o preţuiască, să trăiască din plin fiecare clipă!
Cine dorește să aibă în biblioteca sa această carte cu autograf, precum și celelalte romane din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă invităm să le (re)descoperiți.


Mangalia News, 19.05.2024.



piese-auto-mangalia.ro

Litoral Press România



Leave a Reply