Interviu cu informaticianul Narcis LUCA, realizat de Prof. Univ. Dr. Ion IVAN, de la Academia de Studii Economice din București

II:  În primul rând, să te prezinți.

NL: Mă numesc Narcis-Cosmin Luca, am 35 de ani și sunt programator web. Am absolvit liceul „Infoel” din Bistrița (pe vremea aceea se numea „Grup Școlar de Informatică, Electronică și Electrotehnică”) la secția Intensiv, Informatică, apoi în 2007, am obținut licența în Matematică la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității Transilvania Brașov. De la absolvirea facultății pâna în prezent activez în privat ca programator web (PHP și MySQL), asigurând mentenanța unor website-uri din Franța, Australia și România și realizarea de website-uri noi.

Sunt membru fondator și vicepreședinte al Asociației ASURA, prin care am derulat și derulăm proiecte accesând fonduri europene în domenii precum economie socială (în anul 2015 prin POSDRU), antreprenoriat (în 2018 prin POCU), prin care am finanțat peste 120 de start-upuri și structuri de economie socială.

II:  Se zice că unii tineri preferă literatura, alții științele exacte. La tine cum a fost?

NL: Pe mine m-au atras științele exacte mai mult decât literatura, deși îmi place să citesc beletristică. Preferința pentru științele exacte cred că este ereditară, în cazul meu, parinții fiind ingineri în domeniul mecanicii și sudurii, iar fratele și el programator și absolvent de politehnică în știința și ingineria materialelor.

Pe lângă partea ereditară, au mai contribuit și profesorii de matematică și fizică din școala generală și liceu care au reușit să îmi păstreze și să îmi dezvolte preferința spre științele exacte. Din copilărie îmi placea sa demontez și să remontez toate jucăriile, deși de multe ori nu mai reușeam să le remontez. Plăcerea pentru citit a venit destul de târziu, în perioada școlii generale, după ce am vizionat la TV filmul Fahrenheit 451 (1966) care m-a marcat.

II:   Cum ai fost ca elev de școală elementară?

NL: Pentru mine clasele I – VIII  au fost o provocare de adaptare. Am făcut școala la 3 instituții în 3 localități (Siriu, în jud. Buzău, Galații-Bistriței, în jud. Bistrița-Năsăud și orașul Bistrița). Spun o provocare de adaptare, pentru că am fost nevoit să mă adaptez la colegi noi, profesori noi și stil de oameni diferit, de la o regiune la alta a țării. Ca elev, am fost un elev premiant până în clasa a VII-a, când a trebuit să mă lupt să demonstrez că, venind de la sat, fac față exigentelor școlii din oraș.

II:    Ai un învățător la care te gândești cu nostalgie?

NL: Am avut o singură învățătoare, pe doamna Dumitrescu Ralița. Nu am multe amintiri din acea perioadă, așa că nu am nostalgia acelei perioade. Deși, din punctul meu de vedere, nu a fost o invățătoare foarte apropiată precum un părinte, dar a fost cea care m-a învățat să scriu, să citesc, să calculez și parte din ceea ce sunt azi ca om. Apreciez foarte mult felul dumneaei de a învăța copiii printr-o atitudine fermă și corectă, nefiind necesară o apropiere foarte mare. M-a invățat, prin comportamentul dânsei, că nu trebuie să știi de frică, ci să respecți. Ea impunea respect și nu frică.

II:    Dar profesori?

NL: De profesori, da, îmi aduc aminte cu nostalgie de unii din scoala generală și din liceu. Din generală, de profesorul de Matematică, domnul Cîrstian, de la care am învățat Matematica, fiind un profesor exigent, de doamna dirigintă Petecilă, care era îngăduitoare cu mine la sport, de profesorul de Informatică, Cristurean Horațiu din liceu, care era exigent, dar în același timp prietenos cu noi. Domnul profesor Cristurean era mai mult coleg decât profesor, având o relație apropiată cu elevii lui, știind să îi atragă, dar în același timp să îi învețe Informatica într-un mod plăcut și relaxant.

Pe lângă cei menționați, mă gândesc cu nostalgie la toți profesorii de Matematică din școală. Am avut șansa să am profesori de Matematică cu stiluri de predare asemănătoare care au pus accent pe muncă și învătarea Matematicii cu creionul și radiera, prin exemple și prin încercări repetate, până la atingerea rezultatelor dorite. Aceleași metode le-am aplicat și eu elevilor pe care i-am meditat.

II:    Ca elev de liceu cum ai fost?

NL: Liceul de informatică din Bistrița, actualul Colegiul Tehnic Infoel, mi-a oferit șansa să învăț Informatica la cel mai înalt nivel. Ca elev, m-am acomodat excelent, fiind un liceu permisiv, modern, cu profesori majoritar tineri, dar și cu un nivel de studiu ridicat. Admiterea la liceu a fost grea, proba fiind din Matematică. Cu toate acestea, am reușit să intru în prima clasă, în ordinea mediilor de la admitere. Ca elev de liceu, a fost cea mai frumoasă perioadă  a vieții, îmbinând plăcut învățarea, distracția și socializarea. Nu am excelat în mod special la o materie anume, în clasă nefiind o concurență reală. Toți colegii de clasă eram uniți și cam la același nivel.

II:    Ce discipline te-au atras?

NL:  Cel mai mult mi-a plăcut Fizica. Am iubit fizica, mai ales mecanica și electricitatea. Cum spuneam mai devreme cred că e ereditar. Îmi plăcea atât de mult Fizica, încât, mergând iarna pe stradă, când vedeam țurțurii pe la streșini calculam cu ce viteză și forță mi-ar pica în cap. Spun că e ereditar pentru că nu a fost nici un profesor de Fizică de care pot spune că am fost influențat. Am avut noroc că mi-a plăcut Fizica, penru că diriginta din liceu era de Fizică și era o profesoară foarte exigentă, foarte „rea” cum spun elevii. Plăcându-mi Fizica, pentru mine a fost ușor să mă îndrăgească profesorii de fizică. De asemenea mi-au plăcut Informatica și Matematica, discipine care m-au atras datorită profesorilor care au știut să le facă ușor de înțeles pentru mine.

II:    Ai fost la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului?

NL: Da, am fost în vara anului 2013. Mi-a facut o deosebită plăcere să revin după 10 ani în Bistrița, să îi revăd pe colegii cu care am ținut și țin legătura și să aud iar graiul ardelenesc. A fost o întâlnire plăcută, fără fast, cu strigatul catalogului la școală, o masă la un restaurant, unde am depănat amintiri din liceu, urmată de o noapte la un club din oraș. Majoritatea colegilor erau neschimbați, chiar dacă unii sunt căsătoriți, cu copii și toți realizați. Mare parte din ei lucrează în domeniul IT, ceilalți sunt ingineri, au afacerile lor…

II:     Cu colegii din elementară ai ținut legătura? Dar cu cei din liceu?

NL: Atat cu colegii din școala elementară cât și cu cei din liceu păstrez legătura, Facebook-ul fiind foarte util în acest sens, în mare parte pentru cei din elementară. Cu cei din liceu păstrez legătura și prin telefon, deși mai rar.

II:    Ai întâmplări hazlii din liceu? Liceul a fost ca în versurile lui BACOVIA?

NL: Liceul a fost total opus, față de versurile lui BACOVIA. De aceea am foarte multe amintiri plăcute și amuzante din perioada liceului. Am fost o clasă de „nebuni”, dacă pot să zic așa. Nu trecea o zi fără să nu facem câte o năzdrăvănie. De la blocatul ialelor de la uși cu bețe de chibrit, la scrisul greșit pe afișul de pe ușă, înainte de ora de engleză „Not disturb!”, în loc de „Do not disturb!”, care s-a lăsat cu un extemporal, sau diverse farse pe care le făcem atât colegilor cât și profesorilor, toate au fost întâmplări hazlii. Sunt multe întamplări hazli din liceu de care îmi aduc aminte de fiecare dată și pe care le povestesc cu plăcere. Cea mai hazlie întâmplare a fost în scoala generală, când o colegă m-a rugat insistent să stau cu ea în bancă la un test la fizică și să o ajut. După fiecare subiect scris pe tablă de către profesor, ea mă întreba „Narcis știi?”, iar la ultimul subiect, profesorul se întoarce spre mine și îmi zice: „Narcis stii? Te invit să stai la testul ăsta la catedră!”.

II:   Cum a fost examenul de Bacalaureat?

NL: Examenul de Bacalaureat a fost o ciudățenie pentru mine și pentru cei din generația mea. Am fost o generație de sacrificiu, pe noi s-au testat „reformele” în învătământ. Am fost prima generație care a susținut examenul de capacitate la terminarea casei a VIII-a și ultima generație care a dat examen de admitere la liceu. Practic am dat două examene.

Nici bacalaureatul nu a făcut excepție de la regulă. Am fost singura generație care a dat bacalaureatul prin test grilă, excepție făcând proba de Limba și literatura română, care a fost scris. Singura generație care, la probele orale nu a avut note, ci calificative admis/respins. Nu știam exact cum se v-a desfășura examenul. Întrebam profesorii cum se va susține examenul, iar răspunsul era mereu același „Vedeți atunci când se va da!”

Nivelul de dificultate a fost mediu. Fiecare elev putea lua nota de trecere. Dificultatea a venit tocmai de la faptul că a fost în sistemul test grilă. Era o harababură de nedescris. Se încurcau șabloanele de evaluare de la o variantă de test la alta, iar emoțiile elevilor erau mai mari decât în mod normal. Acest sistem a fost benefic celor mai puțin pregătiți, având colegi care luau note peste 9,50, deși nu se pregătiseră ci doar extrăgeau dintr-o șapcă bilețele cu „a”, „b”, „c”, sau „d”.

Evaluarea de la Limba română a fost una corectă. Unul din subiecte a fost de analizat un text la prima vedere. Textul era poezia ” Note de primăvară” de Bacovia, text pe care eu l-am perceput ca o bucurie și o încântare a poetului la venirea primăverii. Ulterior am aflat de la colegi că e cea mai tristă poezie a lui Bacovia. Mă așteptam la o notă foarte proastă, dar evaluatorii au ținut cont că toate interpretările mele pe text erau argumentate. Așa am avut cea mai mare notă de la toate disciplinele de la Bacalaureat.

II:    Despre admiterea la facultate, ce poți să spui?

NL:  Alegerea facultăților a venit în mod natural. Atracția către științele exacte m-a determinat să aleg două facultăți: Matematică-Informatică și Automatică. Am ales Universitatea Transilvania din Brașov, ca să fiu mai aproape de casă.

La ambele facultăți am susținut examen de admitere, la Automatică, din Fizică și Matematică, test grilă, iar la Matematică-Informatică, din Matematică, test clasic. Am ales facultatea de Matematică, penru că am intrat pe un loc sigur față de Automatică, unde am intrat la o secție care nu mă atrăgea. Nu îmi pare rău de alegerea făcută pentru că Matematica m-a ajutat să am o gândire logică și analitică și m-a învățat că orice problemă are o rezolvare.

II:    Cum au fost anii de facultate?

NL:  Anii de facultate au fost la fel de plăcuți mie ca cei de liceu. Am cunoscut oameni noi, tipologii noi de profesori, alte exigențe dar și o viață de student petrecută la cămin. Am dobândit în anii de facultate abilități noi. Fiind o fire mai introvertită, am învățat să socializez mai ușor cu oamenii, să fiu mai responsabil și să mă descurc în situații limită.

Anii studenției au venit la pachet cu libertatea de a fi pe cont propriu, cu distracția și voia bună dar și cu munca și studiul aprofundat. Anii de facultate le-a combinat pe toate într-un mod plăcut.

II:   Ce discipline te-au atras?

NL: Deși Matematica în sine este considerată grea și destul de respingătoare, ea îți oferă multe oportunități și modalități de gândire. Din gama largă de discipline legate de matematică am avut unele care m-au atras și la care am excelat. M-a atras Algoritmica și programarea unde am aprofundat elemente de programare și de algoritmică ce m-au ajutat ulterior în activitatea mea, Teoria relativității, unde am găsit răspunsuri din punct de vedere matematic legate, de exemplu de existența unui obiect în același timp în două locuri diferite, Geometria analitică, Probabilitățile, Mecanică teoretică și Ecuațiile diferențiale cu derivate parțiale.

II:    Cam care este procentul cunoștințelor care ți-au fost utile în producție?

NL: Din cunonștințele acumulate în liceu și în facultate, cred că doar un procent de 10-15% mi-au fost utile în producție. Dar pe lânga aceste cunoștințe, se mai adaugă și modalitatea de gândire formată și aptitudinile dobândite în decursul anilor de studii. De asemenea se adaugă modelele de oameni cunoscuți și capacitatea de a lucra cu oameni și de a lucra în echipă.

II:   Cât timp ți-a luat să te acomodezi cu producția?

NL: Cam un an mi-a trebuit să mă acomodez cu producția. Cunoștințele teoretice dobândite în anii de studii nefiind suficiente pentru a intra direct în producție, a trebuit să învăț singur lucruri noi, dar am învățat lucrând. Pentru fiecare sarcină nouă primită sau autoimpusă a trebuit să depun un efort suplimentar pentru a învăța și pentru a găsi soluția optimă.

II:    Ești un om liber, ca informatician?

NL:  Pot să zic că sunt un om liber ca informatician. Mai ales că lucrez ca independent. Dar nu văd libertatea ca și cum aș face ceea ce vreau și când vreau. Am libertatea de a face cum vreau, de a găsi soluțiile proprii pentru sarcinile pe care trebuie să le îndeplinesc. Am libertatea de a-mi organiza singur timpul astfel încât să respect termenele limită și să livrez un produs bun. Am libertatea de a munci de oriunde, la birou sau de acasă.

II:    Ce faci la job?

NL:  La job asigur mentenața și dezvoltarea a cel puțin 5 website-uri din Franța, un magazin online, un portal de telefonie mobilă, 3 site-uri de creare și comandare a cărților de vizită și print, un CRM, o platformă de managementul companiei de print și mentenanța mai multor website-uri din România. Pe lângă mentenanță, mai realizez website-uri de prezentare, la comandă.

II:   Care este rolul creativității în munca de programator?

NL: Creativitatea are un rol foarte important în munca de programator. Fără creativitate nu poti să găsești soluții optime pentru programe eficiente. Fără creativitate nu poți să realizezi programe care să fie ușor de folosit. Ca programator, creez softuri, creez site-uri. Un programator nu doar execută, el creează. Sunt aproape sigur ca nici un programator nu realizează un cod identic. Fiecare are modul lui de gândire și creativitate.

II:    De când ai terminat și până acum, ce s-a schimbat în instrumentele cu care lucrezi?

NL: Tehnica evoluează rapid și vizibil. Automat și în cazul meu tehnologiile s-au schimbat. Au apărut versiuni noi ale limbajului de programare, sistemelor de operare noi, etc. Schimbările nu au fost însă foarte bruște iar adaptarea la aceste schimbări a fost relativ lină.

De la Windows XP, la Windows Vista, Windows 8 (8.1), până la Windows 10, schimbările au venit lin, cu îmbunătățiri. Calculatoarele si-au marit capacitatea de procesare iar lucrul cu ele este mai rapid, transferul de date fiind super rapid.

La fel și condițiile impuse de Google pentru indexarea paginilor web s-au schimbat mult. Modul de afișare a website-urilor s-a schimbat, astfel încât un website să fie vizibil pe orice dispozitiv cu orice dimensiune a ecranului, fără să trebuiască mărirea sau micsorarea ferestrei (zoom in sau zoom out). Textul unui website trebuie să fie de aceași dimensiune pe orice dispozitiv (smartphone, tableta, PC, TV, etc.).

Au apărut tehnologii noi, cum sunt cloud-urile, programarea făcându-se direct pe cloud, blockchain, care presupune un lanț de blocuri care dețin seturi de tranzacții care sunt indexate și codificate într-o structură specială și sunt legate și securizate cu ajutorul criptografiei etc.

II:     Înveți tot timpul?

NL: În programare, învățarea este continuă. Nu pot să cuantific exact cât învăț. În funcție de ce am de făcut mă documentez înainte de a începe. Eu învăț lucrând, pentru că îmi este mai ușor să asimilez așa informațiile și simt utilitatea înformațiilor acumulate printr-un produs final. Accept întotdeauna provocări noi pentru că așa învăț lucruri noi. Cred că nimic nu este imposibil. Îmi dau seama că am învățat atunci când nu știu să fac ceva apoi după o documentare eficientă reusesc să duc la bun sfârșit ce aveam de făcut.

II:    Cum faci tu un program? Care sunt etapele parcurse?

NL: Prima dată pun pe hârtie toate atributele și funcționalitățile programului. Structurez informațiile într-o schemă logică, chiar îmi schițez prin desen structura logică, apoi încep să pun în practică. Îmi creez baza de date dacă programul necesită bază de date (majoritatea celor facute de mine necesită bază de date). Creez structura directoarelor necesare și fișierele comune (meniul, fisier cu datele și conexiunea la bază de date, fișiere de interfață cum ar fi header și footer, fișiere de stil, fișiere cu clase etc.), apoi, rând pe rând, începând cu fișierul de start (home sau index), creez fișierele necesare din meniu, incluzând fișierele comune în acestea în funcție de necesitate.

II:   Ce înțelegi tu prin program bun?

NL: Un program bun este acela care, în primul rând, pornește repede, aproape instant, care nu se blochează, care este intuitiv de utilizat și care îți oferă toate informațiile necesare fără ca utilizatorul să facă mulți pași. Tot un progam bun este și acela care pe lângă cele menționate mai devreme, oferă un design placut, neobositor ochilor utilizatorului.

Viteza de rulare a programului este esențială, mai ales acum când totul se mișcă cu viteză mare. Un progam bun este acela pentru care utilizatorul nu este nevoit să citească un manual lung de instrucțiuni și nu este nevoit să ceară ajutor pentru utilizarea acestuia.

II:   Ce importanță dai interfeței programului construit de tine?

NL: Interfața unui program este esențială și îi acord o importanță sporită. O interfață trebuie în primul rând să aibe un design plăcut, să fie intuitivă astfel încât utilizatorul să găsească în mod natural și instinctiv elementele de care are nevoie. Interfața trebuie să aibă structurată informația astfel încât utilizatorul să nu fie nevoit să parcurgă multi pași pentru a o găsi.

II:   Cum este să lucrezi în echipă?

NL: Să lucrezi în echipă este mai util și mai plăcut decât să lucrezi individual. Unde sunt mulți puterea crește. În echipă întotdeauna există mai multe idei care, puse la un loc, oferă  soluții mult mai bune și poți beneficia de  ajutorul colegilor de echipă în caz de nevoie. Îmi place să lucrez în echipă.

II:   Ai lucrat și în echipe virtuale?

NL: Cea mai mare parte a timpului am lucrat în echipe virtuale. Membrii echipei erau în locații diferite și în țări diferite. Și în momentul de față tot într-o echipă virtuală lucrez, unde celalți membri echipei sunt în Franța. Fiecare e specializat în alt domeniu și fiecare se ocupă de altceva, eu pe partea tehnică, un designer, un coordonator și un responsabil cu clienții.

II:    Cum vezi evoluția ta ca programator în următorii 5 sau 10 ani?

NL: Peste 5 sau 10 ani mă văd adaptat tehnologiilor care vor veni. Cred că evoluez ca programator de la an la an, ceea ce mă face să cred că peste 5 sau 10 ani voi fi capabil să fac față provocărilor viitoare. Cum am spus mai devreme învățarea este continuă și cred că soluțiile găsite de mine vor fi mult mai optime față de cele din prezent.

II:  Un programator ce hobby are?

NL: Eu nu am un hobby anume. Consider că pentru a avea un hobby trebuie să acorzi timp și resurse. Programarea în sine a fost și este un hobby pentru mine. Din hobby am început să programez. În rest am făcut tot ce mi-a plăcut. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni noi, să descopăr locuri noi. Plăcerea de a călători am descoperit-o mai târziu, acum 8-9 ani, cred. Îmi mai place să citesc și să socializez atât cu prietenii, cât și cu oameni noi.

II:  Ești un tip ancorat în realitatea zilelor noastre?

NL: Tind să cred că sunt ancorat în realitate. Sunt prezent online pe retelele sociale, urmăresc evoluția politică și economică din țară și din străinătate. Citesc zilnic presa online, pentru a fi la curent cu realitățile zilnice. Prin Asociația ASURA, unde sunt vicepreședinte și membru fondator, mă implic activ în societatea civilă, atât prin proiecte cu finanțare proprie cât și prin proiecte cu finanțare europeană încercând astfel să particip la dezvoltarea societății în care trăim.

II:  Te vezi lucrând la stat?

NL: De ce nu? Mi-ar plăcea să lucrez la stat. Nu văd un lucru rău să lucrezi la stat. Cred că lucrând la stat pot aduce plus valoare prin profesionalism și seriozitate. Mulți nu îi văd cu ochi buni pe cei care lucrează la stat, din cauza programului care pare mai lejer și a salariului poate mai mare decât în privat. Eu mă văd lucrând la stat. Consider că nu contează unde lucrezi, la stat sau la privat, atâta timp cât munca ta o faci cu pasiune, seriozitate și profesionalism”.