„Arareori îngăduie zeii”, se fălea, cândva, atotștiutorul Stefan Zweig. Și avea dreptate. Numai arareori se încheagă un colectiv atât de unit ca la Radio Cluj, numai odată se întâmplă ca acest Studio să aniverseze 70 de ani de existență și, poate, niciodată nu se va mai naște un scriitor de anvergura lui Cornel Udrea, care să mobilizeze atâtea energii, pentru ca timpul să rămână pe loc, cu gura căscată.
Spectacol grandios.
Tandră rememorare a tot și toate. N-am să vorbesc despre folkiștii adevărați care au urcat pe scenă, nici despre umorul debordant al unor momente de stand-up & down comedy și nici despre discursurile atipice, pline de sensibilitate şi naturalețe a unor vorbitori de marcă. Am să încerc câteva cuvinte despre cartea care a polarizat întregul eveniment. 30/30/5 – măsurați în centimetri. Un tom de o eleganță deosebită cu coperta I-IV de un albastru pastel, mobilizator și evocator de trecut prezent și viitor: NARATON 1954 – 2024: ca o cursă de maraton, aș zice eu. Și o explicație: oameni, fapte și întâmplări povestind despre Radio Cluj. Și pentru a termina cu înșiruirile tehnice mai trebuie spus că această „nemonografie”, cum au caracterizat-o cei din colegiul redacțional, are fix 567 de pagini.
Un monument. De artă.
Poate trebuia să spun de la început că, între coperţile acestei cărți aniversare veți găsi scriitura unor profesioniști angajați, pe viață, la Curtea cuvintelor frumoase. Toți, dar absolut toți dirijați de bagheta magică a „umoristului de serviciu”, Cornel Udrea: proză de calitate, poezie de mare sensibilitate, interviuri făcute după anume știință, reportaje, eseuri. Toate stâlpuite cu informații de mare exactitate, verificabile în timp. O privire generală asupra textelor din acest volum duce spre ideea distribuirii pe un segment larg de populație ce înnobilează existența unor zone importante ale spațiului literar de mare varietate și întindere. Iar la această bogăție adăugați și nenumărate poze color, fotografii pe care, bineînțeles, trebuie să le înmulţim cu 1000. Asta ca să îmbogățim cu alte mii și mii de cuvinte cele rostuite de-a lungul povestirilor. Ieșind din sihăstria lor rânduită de vremi tulburi, autorii – azi, majoritatea scriitori de mare respirație în literatura română – aduc un plus de sinceritate în plămădirea adevărurilor nerostite până acum. O lume care pare că, încet-încet, dispare, dar care a viețuit cu instinctul supraviețuirii prin cuvânt și neodihnă.
Un basm. Adevărat sută la sută.
Din acest motiv, și nu numai, veți râde. Cu poftă. Și vă veți lăsa purtați de aripile amintirilor, hazlii de cele mai multe ori, dintr-un Studio emblematic care, în luptă cu vremurile de altădată, a știut să facă din iubire un instrument cu care să încânte ascultătorul.
De regulă, narațiunile care abordează amintirile unui personaj colectiv au defectul fragmentării, al discursului subiectiv chitit pe ce rămâne în imaginarul individual. Nu este cazul aici. Personajele care participă la rememorarea fractaliilor mai multor decenii de existență în peisajul mass-media din 7-8 județe cât era și este aria de acoperire a Radioului Cluj, prezintă, cu un condei bine temperat, portrete și întâmplări, de dincolo și dincoace de Styx, cu aplombul profesionistului întru plămădirea realității din cuvinte meșteșugite.
Nu vreau să deconspir bucuria cititorului de a afla ce și cum în acești 70 de ani, când undele herțiene au preluat bucuriile și tristețile unui popor trecut prin furcile caudine ale dictaturii. Acolo unde cuvântul trebuia ciuntit, acolo unde cântul trebuia rostuit pe alte portative decât cel îngânat de sufletul ancestral, unde adevărul umbla mai mereu cu capul spart – sperietoare odioasă înveșmântată în haine de gală, ascunzând mirosul de hoit sub parfum contrafăcut.
E o rostogolire a generațiilor ce și-au făcut din microfon crez și pavăză, transmițând cu osârdie adevărul ridicat la puterea frumosului. Și, vorba coordonatorului acestei lucrări monumentale – d-nul Cornel Udrea – conducere, redactori, reporteri, colaboratori, tehnicieni și operatori, întregul personal a învăţat să „fenteze cenzura”. Atotputernică, după cum se știe, până la balamucul din acel decembrie ’89.
Destine. În palatul de diamant al cuvintelor din povești. Amintiri. Transcrise cu cele mai performante unelte ale literaturii de calitate. O încântare, aș zice, dacă cuvântul ar acoperi întreaga gamă de întâmplări întru cinstirea ascultătorului de ieri și de astăzi. Veți afla, desigur, și ce ne pregătește viitorul. Cum se ține pasul cu noile tendințe și gusturi. Și cum, învățând unii de la alții, Radioul rămâne poate cea mai competitivă formă de manifestare a împotrivirii Ființei la spiritul gregar, atât de drag celor care, nostalgici, recheamă tenebrele ignoranței colective și a uniformizării individuale. Un întuneric împotriva căreia lupta este continuă. Iar NARATON 1954 – 2024, produs de Editura Școala Ardeleană, sub generosul patronaj al Cercului „Herțiana” al seniorilor din Radio Cluj și Uniunea Ziariștilor Profesioniști, filiala Cluj, se vrea garanția bunelor practici din mass media de ieri – exemplu de necontestat pentru viitorime.
Radu VIDA, 23 martie 2024.
Mangalia News, 31.03.2024.
