Dau un cal pe o idee de afaceri trăsnet! Pardon, un măgar dobrogean. Doar atât îmi pot permite. Mă sfătuiți să-mi păstrez rumegătorul? Și ce să fac cu el, la oraș? Credeți că aș putea să fac bani plimbând copiii și turiștii?
Uite, la asta nu m-am gândit. Știți că aveți dreptate!? Dacă poneii prestează servicii prin parcuri, de ce să nu poată face același lucru și măgarul dobrogean? Cu perseverența sa proverbială, ar putea deveni lider de piață.
Cred că ideea cu măgarul e mai bună decât să mă bag în comerț. Drept să vă spun, privind la mersul afacerilor din cartierul meu, mi-a cam pierit cheful să deschid o prăvălie.
La parterul unui bloc vecin, s-au perindat, în ultimul deceniu, opt firme; toate de comerț. N-au apucat anul și au tras obloanele.
Singurul care a ieșit în câștig a fost proprietarul spațiului. Acum, nici afacerea lui nu mai merge. Afișul pe care scrie „De închiriat” doar muștelor le-a trezit oarecare interes. Au venit, l-au studiat și-au decolat scârbite. Ca dovadă a trecerii lor, pe hârtia îngălbenită de soare le-au rămas… opiniile.
Poate că mai bun decât măgarul ar fi un bazin de înot. S-a construit unul în cartierul meu. Afacerea e super! Cine ar fi crezut că, aici, la doi pași de malul mării, un astfel de business va da lovitura?
Din păcate, nu prea știu să înot. N-aș vrea să mă înec cu afacere cu tot. Mai bine deschid o sală de fitness. E la modă!
Considerați că numărul sălilor de fitness este mai mare decât al celor ce trag de fiare? Poate că aveți dreptate. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu doi ani, s-a aflat de un complot împotriva acestei afaceri: unei largi categorii de tineri nevinovați le-a fost inoculată monstruoasa ideea că e mai sănătos și mai ieftin să-ți întărești organismul alergând pe plajă.
Totuși, în loc să plimb măgarul, aș prefera să deschid o sală de dans. Spuneți și voi: nu-i o afacere atractivă, elegantă, promițătoare? Aripile valsului și ritmul tangoului argentinian aduc o mulțime de bani.
Nici nu știți câți imaturi sau mult prea copți se visează Fred Astair ori Ginger Rogers. Drept dovadă, orașul a fost invadat de saloane și cluburi. Numai în cartierul meu sunt vreo două. Totuși, nu cred că este loc și pentru al treilea. Se simte, deja, că afacerea dansului de societate se apropie de momentul fatal.
Mi-a venit o idee! Cred că aș avea mai mult de câștigat cu o firmă de ridicat mașinile parcate neregulamentar. Asta-i afacerea secolului vitezei. Penuria de locuri de parcare te face, în numai un an, multimilionar în euro, iar în cinci ani, miliardar. Nu trebuie să alergi după clienți! Ţi-i furnizează Poliția Locală! Iar tariful, îl fixezi cât mai mare. Nimeni nu te oprește.
Dar pentru un astfel de business, trebuie să ai contract cu administrația locală. De aceea, m-am adresat celui ce răspunde de resortul cu pricina.
Funcționarul s-a uitat lung la mine, m-a măsurat din cap până în picioare să vadă dacă am stofă de businessman și mi-a recomandat călduros: „Amice, ia plimbă ursul!”
Omul era în eroare. L-am avertizat: „Domnule, eu n-am urs. Am măgar dobrogean!”
Funcționarul și-a reparat, pe loc, impardonabila greșeală: „Atunci, plimbă măgarul!”
Ei, așa mai merge! „Ciuș!”
Ion TIŢA-CĂLIN.
(din volumul „Țara în care nu mai e nimic de furat” – editura „Dobrogea”. 2014).
Mangalia News, 03.03.2024.
