Dobrogeanul Semion Petrescu este un personaj de poveste. Poate deveni oricând eroul unui film de Oscar, dacă cineva s-ar așeza gospodărește să-i adune faptele și să facă din viața lui consumată la flacăra pasiunii pentru meserie, pentru Dobrogea și pentru țară, o narațiune cu tâlc. Recuperarea acestei identităţi devine un act necesar şi moral.
Cine a fost dobrogeanul Semion Petrescu?
Se prezintă singur printr-o scrisoare deschisă drept „cel mai mic fiu al dascălului Petrică, marele patriot român din dreapta Dunării, decedat în anul 1858 şi ca frate al răposatului profesor Constantin Petrescu şi Gheorghe Petrescu Durostoreanu, fost elev al şcoalei române din Silistra. (…) Silistra – care de la 1854 o cunosc, a fost locul meu de naştere – a fost o cetate necucerită.
În această mare cetate romană a locuit familia Petrescu, în această cetate s-au născut cu toţii şi această cetate a fost centrul de cultură românesc din dreapta Dunării, care prin sârguinţa neobositului profesor Constantin (Costache) Petrescu s-au înfiinţat şcolile române de la Turtucaia şi până la Tulcea.
Pot afirma cu siguranţă: că dacă nu s-ar naşte astfel de oameni care să-şi sacrifice averea şi viaţa pentru destinuri naţionale, multe naţiuni s-ar pierde. Românii noştri însă au avut acest noroc şi de aceea au existat, există şi vor exista cât vor fi pe lume.”
Cunoscut și recunoscut în epocă, despre el se rezuma ca fiind: „Artist-gimnastic, apoi proprietar rural, întreprinzător de multe şi, în sfârşit, ziarist“ ( I.N. Roman). La care noi adăugăm din studii recente: politician, primar şi preşedinte al Consiliului Judeţean.
Pionierat în pedagogie
A făcut parte din prima promoție de 40 de profesori de educație fizică școliți de Gheorghe Moceanu la Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare la Semn („Tirul”), alături de Nicu Velescu, N. Rădulescu, Andrei Bagov.
În 1871, la Bucureşti, primul profesor de gimnastică din România, Gh. Moceanu, punea bazele unei „Şcoli de gimnastică” pentru şcolari, funcţionând pe lângă Societatea „Tirul“ care, în 1874, îşi extinde activitatea incluzând şi scrima şi fiind intitulată Şcoala de gimnastică şi scrimă. Prima promoţie absolvă şcoala în 1876, cu diploma de maeştri de gimnastică sau profesorii de mai târziu.
Anul următor, Nicolae Velescu, Simion Petrescu şi Andrei Bagav ca sportivi şi instructori primesc medalia de aur la primul examen concurs de scrimă organizat de societatea “Tirul”. Gh. Moceanu este socotit deopotrivă şi promotorul dansurilor populare în şcoala românească .
Între anii 1874-1878 Simion Petrescu a ocupat catedra de scrimă a Universităţii Bucureşti şi pe cea de gimnastică a Liceului Matei Basarab.
Promotor pentru țărișoara sa
Un ghid de identitate românească, degajând ca efecte imediate încrederea, dorinţa de cunoaştere, puterea unui stat tânăr, abia recunoscut pe harta Europei, îşi are începuturile în perioada anilor 1870-1900. Campania de identitate vizuală demarată pentru România, imediat după terminarea războiului ruso-turco-român din 1877-78, are ca protagonist, printre alţi puţini promoteri pe Simeon Petrescu.
Imaginea românului, cu o statură atletică, sportiv, dansator, în costum popular, jovial, prietenos, într-o campanie neîntreruptă pe parcursul a două decenii prin America, India, Orientul Apropiat, pornind emoţional de la comunităţile de români emigranţi, extinzându-se în spaţii publice de largă circulaţie, invita la rememorarea istoriei ţărilor române străbătute de nenumărate nedreptăţi, raporturile românilor cu celelalte naţiuni, solia de pace a unei naţiuni tinere dar cu rădăcini adânci în pământ european.
Semion Petrescu îl însoțește pe Gheorghe Moceanu în mai multe turnee în străinătate pentru a prezenta dansurile românești și portul național: la Paris (1878), Roma (1882), Madrid (1884), Calcutta (1886), New York, Cleveland și Chicago (1893). Călătoriile mele prin Europa, Asia, Africa și America, lucrare apărută în anul 1890 și semnată Gheorghe Moceanu aduce mărturii fermecătoare despre escalele făcute și spectacolele oferite în spații neconvenționale.
„M-am dus prin aceste oraşe nu ca gimnastic traversând continentul vechi şi nou, scria Gheorghe Moceanu, ci ca dansator român, naţional, care am voit să arăt — străinătăţii — lumii întregi, civilizaţiei chiar, că în micul stat România, există tot atâta iubire de artă ca în toate statele civilizate, ba poate chiar mai mult… ”
Cu un repertoriu din care nu lipseau Călușerul, Românul, Bătuta, Brâul, Resteul mica echipă de dansatori compusă din Gheorghe Moceanu, N. Velescu, Semion Petrescu, Mușetescu și Șt. Iulian a cucerit lumea.
Prezentă, în 1878, la Expoziția Universală de la Paris, unde a dat o serie de reprezentaţiuni la Folies Bergere, în 1882, la Roma — unde presa îi dedică editoriale foarte elogioase în ziarul „II Bersagliere” — , în 1884, la Madrid — unde două „grațioase andaluze” învață dansurile românești și iau parte la reprezentarea lor la teatrul „Buen Retiro” —, în 1886 într-un lung turneu prin Orient – Constantinopol, Atena, Alexandria, Port Said, Bombay, Ceylon, Calcutta, în 1893 la Chicago.
Călătoria în India durează trei luni pentru a da la Calcutta, la „Bengal Theatre”, câteva reprezentaţii de dansuri româneşti. Călătoria a avut scopul, aşa cum mărturisea Moceanu, „să jucăm danţurile naţionale în India, în acea localitate unde danţurile sunt predilecţiunea poporului, unde este originea de la care s-au născut primele jocuri”.
Ei debarcă la Colombo, apoi la Madras şi Calcutta iar, la întoarcere, traversează întreaga Indie cu trenul până la Bombay. A adus de acolo o semnificativă colecţie de fotografii publicate parţial în memoriile sale.Despre aceste deplasări dificile mărturisește cu diverse ocazii și Semion Petrescu.
„Am fost la Paris, Londra, Copenhaga, Chicago, New York, Roma şi în alte centre ale lumii. I-am ascultat pe Mazzini, Patti, Gladstone, i-am văzut pe Franz-Ioseph, Humberto şi Felix Faure, m-am aflat în faţa Statuii Libertăţii şi în faţa Turnului Eiffel“. Şi cu alt prilej: „Îmi aduc aminte, mă aflam la Baltimore, în timpul alegerii prezidentului Cleveland. Am fost martor ocular al unei manifestaţiuni la care luau parte peste 50.000 de oameni“. Acolo, în America, dar şi în India, Europa, formaţia condusă de Moceanu a prezentat publicului, în spaţii neconvenţionale, dansuri populare româneşti, a arătat costumele naţionale şi farmecul cântecelor noastre.
