În vremea în care destinul muritorilor era hotărât de către zei, în ținutul unde astăzi se află orașul Mangalia era un sat de pescari. Într-o colibă pescărească de la marginea apei s-a născut Panait.
La trei zile de la naşterea feciorului, la poarta casei sale au venit trei ursitoare. Una dintre acestea i-a hărăzit să aibă frumosul glas al lui Orfeu, iar o alta, frumuseţea lui Adonis. Cea de a treia i-a oferit un dar ciudat, pe care nimeni nu l-a înţeles atunci: să aibă puterea de a uni pământul cu apa, aflăm din volumul „Dobrogea, sâmbure de legendă“, semnat de Gherghina Barbu, Dumitru Ciurea, Elena Juga.
Anii au trecut iar Panait a devenit un tânăr de ispravă şi cel mai de seamă pescar din ținut. Prietenii îi spuneau Pan, prescurtarea de la Panait. Așa cum i-a fost urzit, tânărul avea o voce încât orice făptură a pământului era vrăjită la auzul cântecelor sale.
Într-o zi, cântecul său a fost auzit de Galia, una dintre frumoasele nimfe ale Pontului, fiică a Marelui Poseidon, sau Neptun, cum i-au spus apoi romanii. Dragostea lor se năştea şi trăia pe valuri de mare, căci seara, Panait se întorcea în satul său şi o lăsa pe Galia să meargă înapoi în palatul ei din adâncuri, scrie Cristian Cealera în volumul „Poveștile Mării Negre“. […]
Continuarea, în adevarul.ro/stiri-locale/constanta (Autor: Mariana Iancu).
