“Am fost în Japonia, și nu ca turist. Copiii japonezi NU se nasc educați. Sunt copii, ca toți copiii de oriunde de pe planeta asta. Educația face diferența. Iar educația este darul părinților pentru copiii lor. Dar… de unde copii educați, fără părinți educați?
Copiii japonezi sunt educați de părinți să fie tăcuți, liniștiți, cuminți, respectuoși, manierați, modești. La noi, acum, în școli, copiii nu mai șterg nici tabla ecologică.
Mai grav, copiii noștri NU POT nici măcar să se îmbrace și dezbrace singuri! Sau să-și facă ghiozdanul.
Nu-și pot căra ghiozdanul! Știu și eu că au ghiozdane foarte grele, dar nu trebuie să care TOT! Simbolic doar, ar trebui să-și care măcar o parte din cărți și caiete! Că sunt ale lor. Asta i-ar responsabiliza, i-ar face mai atenți cu lucrurile lor, cu ei înșiși, să nu-și mai piardă lucrurile și capul, să fie atenți pe unde merg pe stradă.
Noi ne înfofolim copiii, să nu cumva să răcească, să nu avem bătăi de cap cu ei bolnavi. Și tocmai pentru că sunt îmbrăcați prea gros, tocmai d-aia răcesc. Copiii japonezi sunt învățați să reziste la frig. Asta îi călește, îi întărește fizic și psihic.
Copiii japonezi sunt OBLIGAȚI să mănânce SĂNĂTOS, pește și legume și fructe. Așa mănâncă toți. La noi nu poți să-i pui la pachet la școală pește sau legume și fructe, pentru că ar râde ceilalți copii de el. Asta pentru că părinții nu cunosc mai nimic despre alimentația sănătoasă! E mai comod să îi dai 20 de lei să-și cumpere junk food, chipsuri, dulciuri, cola.
Copiii din Japonia poartă uniforme și le poartă cu mândrie. Noi tratăm uniforma de școală ca pe o uniformă de pușcărie.
Copiii din Japonia citesc foarte mult. Citesc cărți, nu pe telefon sau tabletă.
Copiii din Japonia fac sport, mult sport, și la școală și în timpul liber.
Copiii japonezi și mai ales adolescenții japonezi sunt foarte disciplinați în public, în societate, pe stradă. La noi, ți-e și frică să te întâlnești pe trotuar cu un grup de adolescenți, parcă sunt cete de maimuțe…
Pe stradă, japonezii nici măcar nu privesc la necunoscuți.
Japonezii au un cult pentru părinți și pentru profesori și un respect deosebit pentru aceștia.
Așa părinți, așa copii.
Așa copii, așa părinți.
Profesorii, educatorii, ar trebui să fie MODELE, să fie competenți, să fie interesați, interesanți, motivați, educați.
De obicei, găsim ceea ce căutăm”.
Text preluat.
Dr. Anca Bucur, Centrul Medical Stare Bună: „Educație și prevenție, aș zice eu, ca medic”. MN: Mulțumim doamnei dr. Ana Maria Bucur pentru sugestia de postare.
Mangalia News, 04.11.2022.
